Pe considerentul ca functionam la nivel de individ ca un magnet care are plus minus si parte de mijloc, la fel ar fi compusa si societatea sau mai bine zis relationarea dintre sexe, adica:
oameni meniti sa traiasca iubirea mimetica (-) falsa, cauzala dezvoltati si voi
oameni meniti sa traiasca iubirea autentica (+)
oameni meniti sa faca legaturile intre ceilalti (0) neutri, in stagiul de simpli trecatori in viata.
Fiind de parerea ca atunci cand unul iubeste pe celalalt asa ne imaginam si bucatile de magneti asezate cand le unim cu sarcina de plus la minus, propun ideea ca astfel se intampla si in viata reala.
Atunci cand un tip iubeste o tipa, ea nu este interesata de el si in cazul in care ea se indragosteste in final de el (adica isi schimba valenta de la minus la plus in natura ei sentimentala) el ajunge intr-un mod ciudat sa nu o mai iubeasca si sa traiasca o stare falsa. Gandind ca a alergat pana atunci dupa ea si acum, nu se poate desparti de ea tocmai cand ea il iubeste. Astfel el traieste o iubire mimetica, dictatica de cauze, el este atasat in mod ferm de jumatatea lui, dar plusul sau acum este orientat in mod orginar spre exterior pentru a putea functiona magnetismul.
Astept de la voi sa imi spuneti in ce stadiu credeti ca va aflati si sa discutati pe tema, nu pe langa ea. Importan e pentru mine sa inteleg daca oamenii accepta magnetismul, daca se gandesc la el si apoi daca se regasesc in vreo faza a vietii lor in aceste ipostaze. E dragostea o actiune magnetica si de tip magnetic? Suntem noi oamenii valenti?
Va rog incercati sa nu va priponiti in lipsurile unor detalii ce lipsesc, sunt sigur ca deslusiti mesajul meu. Nu m-am gandit poate la toate detaliile, dar mi se pare ca merita discutia. De ce? Pai cred ca daca ajungem la concluzia ca este adevarat sau ne convingem unii dintre noi, probabil nu am mai fi asa suparati cand iubirea nu este reciproca; ar insemna doar ca traim o iubire autentica si astfel suntem fericiti. Ne-am indrepta spre noi situatii dorindu-ne sa fim doar iubiti sau pur si simplu ne-am odihni si am sti ca asta facem, pana cand sinele nostru capata o valenta si imediat se apuca cineva de ea si iarasi ne zguduie viata din temelii.
Voie buna!

Se ciocnesc cap in cap neste chestii .