Sa divortez de sotul meu pentru ca imi place de altcineva?

S.R. a scris:

Ma gandeam asa, sotul tipei asteia isi merita soarta, nu a realizat ce si-a bagat in casa.

Stii am eu o vorba "never say never". Prea usor judeci tu, esti sigur ca nu e consecinta unei experiente personale? Eu nu sunt atat de sigura! ;)

Si daca sotul meu e la fel ca mine?

Tare sunt curioasa tu ce ti-ai bagat in casa! Sau de frica, esti tot singur?

Ai facut sex cu respectivul?

IceTeaFoot a scris:

Ai facut sex cu respectivul?

Asta-i intrebarea care framanta :)/>/>

Ei bine raspunsul este nu. Si nu pentru ca nu ma mai cauta, nu pentru ca nu ar exista tentatia (de ambele parti), nu pentru ca nu am avea unde etc.... ci pentru ca asa cum v-am mai spus, lucrurile nu sunt atat de simple (sau imi place mie sa le fac complicate) nu e suficient sa fac sex o data cu tipul si cu asta basta. Chiar daca pare incredibil, sau pare o nesimtire sa afirm asta, dar eu am constiinta, am ratiune, am suflet.... si toate astea ma impiedica sa ma arunc in abis. Nu pot sa fac lucruri necugetate, niciodata nu am facut, nu pot sa nu ma gandesc la consecinte si nu vreau ca cei din jurul meu sa sufere. Nu vreau sa sufere nimeni de fapt.

Sa va povestesc. Nici nu mai stiu unde am ramas cu povestirea... Intr-o seara la supermarket l-am vazut pe C in compania unei domnisoare cat se poate de draguta si pareau destul de familiari. Culmea e ca am dat nas in nas. Mi-a picat fata, dar dupa ce m-am adunat cat de cat am reusit sa balbai un salut si sa imi vad de cumparaturi mai departe. Am ajuns fara hartie igienica acasa, e evident, dar nu mai conteaza. M-au incercat toate senitimentele pe rand: de ura, de gelozie, de razbunare, de resemnare.... Pana la urma am decis pentru cel din urma: resemnarea. Era weekend, mi-am luat sotul si am plecat intr-un mic concediu, doar noi doi, departe de oras si de toata agitatia. Am petrecut 3 zile superbe, asa cum ni se intampla de fiecare data cand mergem intr-un loc nou. Eram hotarata sa uit tot si sa imi vad de viata mea. Buna idee! (si inca nu am renuntat la ea). A venit si prima zi de munca si C si-a facut aparitia neintarziat. M-am purtat cu el ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, i-am prezentat oferta noastra pe saptamana respectiva, m-am purtat cat se poate de profesional si am evitat sa fim singuri. Ma privea altfel..... A plecat intr-un final, dar seara cand dau sa plec cu masina, cine imi blocheaza iesirea? A urcat in masina mea si m-a obligat sa vorbim, desi nu aveam chef sa ii aud explicatiile. Mi-a zis ca fata este "prietena" lui cu care isi umple timpul liber, pentru ca e evident ca la varsta lui are nevoie de cineva sa ii incalzeasca patul, dar ca nu e nimic serios intre ei pentru ca daca ar fi s-ar fi casatorit cu ea si totul ar fi fost simplu. Dar fata asta se pare ca nu il stimuleaza intelectual, ci doar sexual si nu e indragostit de ea. L-am intrebat ce mai vrea de la mine si a tacut cateva secunde.... vroia sa spuna multe, dar nu articula nici un cuvant. Apoi mi-a spus ca nici nu stie, dar e evident ca e foarte atras de mine, ca la inceput nu stia ca sunt casatorita, i-am placut mult si a facut tot posibilul sa ma cunoasca si sa imi atraga atentia. M-a intrebat cum vad eu viitorul "nostru" si eu i-am spus ca nu vad absolut nimic pentru ca de mult nu imi mai fac planuri, las lucrurile sa curga asa cum este scris. S-a intristat un picut la cuvantul "nimic" si mi-a spus ca relatia lui nu reprezinta o piedica, dar casnicia mea da si ca ar face orice sa ma cucereasca si sa fiu cu el, dar nici el nu isi doreste ca cineva sa sufere si e evident ca toata lumea ar suferi. M-a intrebat daca il cred ca daca as fi libera, maine ar fi la mine si i-am spus ca da. Am mai vorbit multe si fara nici o concluzie, cam doua ore asa, apoi m-am intors acasa, mai linistita un pic. De ce mai linistita? Pentru ca stiam ca nu e totul pierdut, pentru ca mi-a confirmat ca ma vrea, ca ma vrea mai mult decat pentru o noapte si eu il cred. Asta nu aranjeaza deloc lucrurile, dar e bine sa stii ca sentimentele (cum or fi ele) sunt reciproce.

Nu ma intrebati de sotul meu, pentru ca nu am sa pot sa dau detalii despre el aici pe forum, oricat de mult as vrea sa va fac sa intelegeti situatia, dar e mult prea intima relatia mea cu el ca sa pot sa spun. Apropo, eu nu vorbesc cu nimeni despre relatia mea cu el si nici despre cea cu C. Nu am cea mai buna prietena, nu ii spun la mama, nu vorbesc cu nimeni. In timp am invatat ca asa e cel mai bine. Vorbesc cu voi .... Ideea e ca tin enorm de mult la sotul meu, asa cum am mai spus de nenumarate ori, el stie asta si contrar a ce a spus cineva mai sus "ca nu stie ce si-a bagat omul in casa" stie cat se poate de bine. Am crescut impreuna aproape! Stie cand ceva nu e in regula cu mine si si acum stie ca se intampla ceva, dar nu stie ce. M-a intrebat, dar nu a insistat sa ii spun. Uneori am impresia ca stie tot ce gandesc, simte tot ce simt. Pe bune! Si sa stiti ca daca i-as spune ca m-am indragostit de altcineva, ar suferi, dar nu m-ar condamna asa cum o faceti multi dintre voi (stiu ca eu m-am expus voluntar la opinia voastra si imi asum asta). Am trecut prin multe in viata asta, atat eu cat si el, am si vazut multe si de aia nu ne mai surprinde nimic. Am invatat pe propria piele "never say never".

Apoi sa nu mai lungesc povestea, a trecut mai bine de o saptamana din seara aceea in care nu ne-am vazut deloc, am vorbit prin sms-uri mi-a zis aproape zilnic ca ii lipsesc ca se gandeste la mine etc, dar am decis sa nu ne vedem. Mi-am vazut de ale mele, de rutina zilnica si ma si obisnuisem cu ideea, pana intr-o seara cand ieseam de la sala transpirata toata (nu imi place sa fac dus acolo) si imbracata in haine de sport, numai prezentabila nu eram, sa spun asa si el isi spala masina la spalatoria de langa. In seara aceea ne-am sarutat pentru prima data..... Ei bine, da s-a intamplat, am trisat, nu e corect, nu e cinstit, da stiu.... dar a fost minunat, un amestec de dorinta si de vinovatie. Nu mi-am privit sotul in ochi in seara aceea si m-am dus tarziu la culcare..... Vorbim zilnic prin sms-uri si ne-am mai intalnit de doua ori de atunci si ne-am sarutat ca la 16 ani pe ascuns, e o nebunie! Continuarea? Nu stiu.... ieri mi-a spus ca la sfarsitul anului pleaca, are un contract de munca in Suedia.

JosephineXS a scris:

M-a intrebat cum vad eu viitorul "nostru" si eu i-am spus ca nu vad absolut nimic pentru ca de mult nu imi mai fac planuri, las lucrurile sa curga asa cum este scris.

La mine e seara tarziu, o sa adorm... nu prea am idei acum, doar vroiam sa spun ca e interesanta povestea....si ca nu e nimic scris, e cum alegi. (Uneori sansele trec pe langa tine daca nu le prinzi, alteori faci alegeri gresite, etc.).

Sper sa se termine frumos povestea...

Noapte buna :-)

Continuarea nu e nici una, el o sa plece si o sa ramana mereu intre voi "je ne sais quoi"-ul asta. Pana cand el o sa se indragosteasca de alta la modul serios. Dar tu o sa fii mereu acolo pentru el.

JosephineXS a scris:

Nu pot sa fac lucruri necugetate, niciodata nu am facut, nu pot sa nu ma gandesc la consecinte si nu vreau ca cei din jurul meu sa sufere. Nu vreau sa sufere nimeni de fapt.

... dar nici el nu isi doreste ca cineva sa sufere si e evident ca toata lumea ar suferi.

..... Vorbim zilnic prin sms-uri si ne-am mai intalnit de doua ori de atunci si ne-am sarutat ca la 16 ani pe ascuns, e o nebunie!

Indata urmeaza sa faceti si sex. Never say never. :)

Al Micu a scris:

Indata urmeaza sa faceti si sex. Never say never. :)/>

M-ai batut cu propriile cuvinte :)

Asa este, nu se stie....

Dar cred ca totusi nu.

Oricum, ma doare ca pleaca!

JosephineXS a scris:

daca i-as spune ca m-am indragostit de altcineva, ar suferi, dar nu m-ar condamna asa cum o faceti multi dintre voi

Ai impresia gresita ca lumea care te condamna o face pentru ca te-ai indragostit de altcineva. Nu asta e de condamnat pentru ca sentimentele sunt ceva care uneori nu putem planifica, controla sau sterge ca cu buretele. Lumea te condamna pentru deceptia in care traiesti cu sotul tau. Aia e alegerea pe care ai facut-o. Ai ales sa umbli cu altul, sa-ti minti sotul sau daca nu mintit, cel putin ascuns adevarul care e jumate minciuna. Toti suntem responsabili de alegerile pe care le facem si suportam consecintele. Una dintre consecinte este judecata altora, condamnarea. E firesc sa te astepti la asa ceva din partea unora. Stiu ca nu e treaba nimanui sa te judece, dar omul e om si ca ne place sau nu, a expima opinii subiective despre ceva sau cineva sta in natura lui.

Nu ti-am citit tot topicul pentru titlul e deajuns. Sfatul meu : daca nu te mai leaga absolut nimic de sotul tau, daca viata alaturi de el nu mai are sens si nu te face fericita, divorteaza dar fa-o din motivele corecte nu pentru ca ti s-au incalzit calcaiele dupa un alt barbat. Afectiunea asta poate trece usor intr-o buna zi. Ia o decizie si urmeaza incotro te va duce, da ia-o. Altfel nu e cinstit ceea ce faci. Sta omul ala langa tine ca prostul in papusoi fara sa aibe habar despre ceea ce se intampla in casnicia lui, cu nevasta lui, in viata lui. Nu fi egoista. Faptul ca nu-i spui ca sa nu-l ranesti si ca sa nu sufere, nu e ceva nobil de apreciat. Nu te amagi cu impresia asta crezand ca faci un lucru bun.

Fructul nou si oprit pare intodeauna mai dulce decat ala pe care il ai in traista de ani de zile, dar de multe ori nu e.

JosephineXS a scris:

Oricum, ma doare ca pleaca!

Si nu va mai veni in tara?

ei hai, un sex de ramas bun, ca oricum pleaca in Suedia si ramai cu sotul.