Buna si bine v-am gasit!
Dupa cateva ore bune de citit pe diverse forumuri si mai multe nopti de nesomn, m-am hotarat in sfarsit sa va cer ajutorul.
Sunt casatorita de un an si cateva luni, dar sunt impreuna cu sotul meu de 8 ani si ne cunoastem de cand eram mici, de fapt am crescut impreuna, eram vecini. Viata ne-a despartit, am urmat facultati diferite, dar ne-am regasit cand eu aveam 21 de ani si el 24. De atunci suntem de nedespartit. Am trecut prin foarte multe bune si rele impreuna, ne-am sustinut in multe momente grele, el a fost plecat un an de zile in Japonia la o specializare, timp in care eu l-am asteptat (ne-am vazut o singura data in tot acest timp), apoi ne-am mutat in alta tara (uned locuim si acuma) si am luat-o de la zero, ne-am construit cariere impreuna, ne-am cumparat si o casa.......
Am avut o relatie frumoasa, baza pe respect reciproc, incredere, ne iubim si ne spunem tot, ne rasfatam unul pe altul...... toata lumea ne invidiaza, sau mai degraba prietenele mele ma invidiaza, ce barbat bun am prins. Si da au dreptate! Numai ca eu, de cateva luni, de vre-o 2 mai exact, am inceput sa ma simt atrasa de un alt barbat, care nu face parte din anturajul nostru, un barbat pe care l-am cunoscut la locul de munca (nu lucram in aceeasi firma, doar colaboram cate o data). Intalnirea cu domnul C a fost ceva total neasteptat, neprogramat si nedorit, dar din prima clipa cand am stat de vorba (mai multe ore decat era normal) am simtit ca ceva nu e in regula si seara m-am simtit vinovata cand mergeam spre casa. Nu stiu de ce, nu aveam motiv, pt ca doar am vorbit, dar..... simteam ca e ceva acolo, ce nu am mai simtit de foarte mult timp. Ideea e ca ne-am vazut in total de vre-o 5-6 ori pana acuma, nu s-a intamplat nimic mai mult decat discutii lungi despre hoby-uri si diverse activitati, despre tot felul de nimicuri, numai sa petrecem timp impreuna, dar ideea e ca de abia astept sa il vad, ma intreb zilnic daca astazi vine, il caut zilnic prin firma sa vad daca nu cumva e acolo, il caut pe strada, ma culc seara cu gandul la el si ma trezesc cu acelasi gand. Simt ca am luat-o razna si de asta va si scriu.
Nu stiu nimic despre el, daca are prietena sau nu are, casatorit stiu ca nu e, dar o relatie ar fi foarte normal sa aiba, deoarece are toate calitatile pe care o femeie si le-ar putea dori. Iar el nu cred ca stie ca sunt casatorita, nu am vorbit niciodata din astea, pt ca noi suntem simpli "colaboratori" vorba aia, dar e evident ca nu e doar atat.
Ma simt foarte vinovata fata de sotul meu, care e un barbat deosebit, e chipes, bine educat, are o cariera frumoasa.... practic nu ii lipseste nimic, doar cred ca suntem de mult prea mult timp impreuna si a cam intervenit plictiseala (ceea ce cred ca se intampla in orice relatie). E drept ca de vre-o careva luni bune, m-am trezit ca observ mai bine barbatii pe strada, ca sunt multi care imi zambesc (parca pana acuma nu ii vedeam) si a inceput sa imi placa, parca mi-am cautat-o!
Intrebarea care ma framanta este, ce ar trebui sa fac? Ar trebui sa divortez de sotul meu ca sa imi traiesc "nebuniile"? Pt ca sa il insel NU se pune problema! Nu as putea sa ii fac asta niciodata, desii cu gandul deja simt ca il insel pt ca ma gandesc la altul. Zi de zi, imi zic ca trebuie sa imi vad de treaba si incerc sa nu ma gandesc, dar adevarul e ca nu se poate. A intervenit monotonia, pt ca ne cunoastem mult prea bine, pe de alta parte nu imi imaginez viata fara el, asa cum nu imi imaginez ca as putea renunta la tata. Am incercat sa vad cum ar fi viata mea fara el, dar el e tot acolo, in gandurile mele, in planurile mele, in viitorul meu. Mi-ar sfasia sufletul sa il vad plecand trist si dezamagit. Dar daca dupa un an de casatorie imi place sa vad pe altul, ce o sa fie peste 10 ani, peste 20 de ani?
