Sa divortez de sotul meu pentru ca imi place de altcineva?

Soţul ei e un fraier.Ce ar fi să stea el aşa

Bine ma... luati-va dupa scantei magice. Si pe urma veniti aici si va plangeti ca nu era BARBATUL perfect de care voi v-ati indragostit. Ca voi ati fi vrut sa fie mai asa si mai nu stiu cum. Dar pe urma cand il gasesti pe ala asa cum ati vrea: "Aaa... pai nu ma atrage." Ma socheaza primitivismul criteriilor dupa care va alegeti partenerii. Devin pe zi ce trece tot mai asexual cand citesc asa minunatii. Pai eu vreau un om alaturi de mine, nu o masinarie care vrea sexuita ca sa se simta FEMEIE. Asa pot sa imi iau si un joc pe calculator de genul asta, fac acolo click-click-click si gata, am satisfacut jocul.

JosephineXS a scris:

Bine, te inteleg. Da, sa divortezi de sotul tau pentru ca iti place de altcineva. Sa divortezi de sotul tau pentru ca ai dreptul sa fii rasfatata si sa zbori ca o iubitoare sensibila care esti. Sa divortezi de sotul tau pentru ca asa e normal sa faci de fiecare data cand ti se aprinde becul stupizeniei. Sa divortezi de sotul tau pentru ca tu esti adepta democratiei fluturilor, dar in acelasi timp vrei sa fii si maica tereza care nu poate calca stramb de dragul dreptei si minunatei constiinte pe care o ai. Esti o deosebita dominata de simturi, dar cinstita. Te felicit!

Femeile par sa suferere mai mult in dragoste si aparent senzatia provine din nesimtirea barbatilor, dar tu esti un exemplu care demonstreaza ca ele sufera oricum si in orice conditii si asta din cauza sensibilitatii lor mirifice care le atinge dureros si negresit la un moment dat, indiferent de cauze. Spun asta in conditiile in care e evident ca tu ai intrat deja in hora regretelor indiferent de deciziile pe care le vei lua.

Concluzia: Iubeste floare, iubeste ca tu esti o comoara si da cu capul de pamant, sa vezi ce o sa te doara.

Femeile par sa suferere mai mult in dragoste si aparent senzatia provine din nesimtirea barbatilor, dar tu esti un exemplu care demonstreaza ca ele sufera oricum si in orice conditii si asta din cauza sensibilitatii lor mirifice care le atinge dureros si negresit la un moment dat, indiferent de cauze. Spun asta in conditiile in care e evident ca tu ai intrat deja in hora regretelor indiferent de deciziile pe care le vei lua.

Cat de gingas esti!

Emme a scris:

Cat de gingas esti!

Sunt ca mierea.

bydy a scris:

Ii sugerezi pozitia 'capra'?

Insensibilo! Nu stii ce e dragostea.

bydy a scris:

Conteaza. Conteaza pt toata lumea, doar ca nu toti isi pot permite sa o traiasca.

Sunt de parere ca, in viata, trebuie sa consumi si genul asta de iubire. Altfel, desi esti intr`o relatie care iti ofera confort psihic ,dezvolti frustrari din cauza acestei ne`mpliniri.

Un barbat, trebuie perceput ca pe un BARBAT. Daca vreau sa imi fie numai amic... am destui. Daca vreau un umar pe care sa plang, am prietene. Daca vreau sprijin financiar, fac un credit la banca sau imi 'trag' un amant cu bani. :) [ de la caz la caz ] etc.

Deci, pe barbatul de langa tine, in primul rand, il percepi ca pe un BARBAT. abia dupa aceea vezi tot ce altceva este el. Cand spun, BARBAT, ma refer la genul ala care te face sa fii femeie, care trezeste acel "ceva" in tine si nu ma refer exclusiv la sex. E ceva..nu stiu cum sa denumesc, dar e ceva ce te face sa fii... nu doar sotie, mama puradeilor lui sau partenerul de afaceri, ci si... Femeie.

M-a surprins foarte placut sa vad cata activitate aici pe forum. Din pacate nu o sa reusesc sa va raspund la toti si de aceea am ales mesajul care mi se pare cel mai apropiat de ceea ce simt si nu neaparat mesajul care imi convine. Am citit tot si am dat cruciulita la mai multe, pentru ca am gasit multe opinii interesante.

Ideea e ca asta simt ca traiesc eu acum cu sotul meu, o iubire care imi ofera confort, stabilitate. Suntem cei mai buni prieteni si da il iubesc. Il iubesc intr-un fel anume, nu stiu cum sa ma explic, dar e o iubire suficient de putenica, cat sa ma faca sa ma intreb "am sa pot trai fara el"? Insa probabil nu suficient de putenica cat sa imi satisfaca toate nevoile de a ma simti Femeie. Ma simt iubita, ma simt ocrotita, sunt si rasfatata, dar cu toate astea dezvolt frustrari, asa cum bine s-a spus mai sus.

Nu a inceput totul de la acest nou barbat, a inceput mult mai demult, cand am incercat sa ii explic sotului meu ca mi-as dori sa traiesc o altfel de iubire. El mi-a zis ca o sa imi treaca si m-a intrebat ce imi lipseste. Pai nimic, pentru ca el imi ofera tot ce ii cer, dar m-am saturat sa primesc pentru ca mi se cuvine (nu ma refer doar la lucruri materiale), vreau sa simt ca vin de la el toate astea. Stiu bine ca lui nici prin gand nu ii trece sa ma lase pentru o alta, dar cu toate astea nu ma simt dorita. Nu vad focul in privirea lui si nu l-am vazut niciodata. Stiu ca e mandru de mine ca ma descurc si singura daca trebuie, dar nu mi-o spune niciodata. La toate astea mi-a raspuns ca eu trebuie sa stiu singura acest lucru.

Sunt suficient de independenta financiar cat sa ma descurc singura la o adica, chiar daca si eu consider ca viata in doi e mai usoara si chiar mai frumoasa. Nu banii sunt cei care ma tin in relatia asta si nici casa pe care o avem impreuna. Ne descurcam noi cu asta. Cu altceva se pare ca ne e mai greu :)

Nu e nimeni pe aici cine a divortat sa imi spuna cum a trecut prin toate astea? Mi se face pielea de gaina numai cand ma gandesc.

Experienta divortului e diferita de la caz la caz, nu cred ca te-ar ajuta la ceva. Depinde ce a dus la divort, depinde de multi factori. Nmeni nu-ti poate spune ce efect va avea asupra ta, de obicei asta e "factorul surpriza". Cred ca, in cazul tau, disparitia unei rutine cu care erai obisnuita, a atentiei lui zilnice, schimbarea, singuratatea brusca, pot fi confundate cu altceva, te poti trezi ca gandesti.. "oare nu cumva chiar il iubesc si am gresit separandu-ma?" etc

Cred ca trebuie sa fii sigura ca asta vrei si ca motivatia e destul de puternica, alfel "risti" ca, dupa ce iti consumi dorinta asta de pasiune si de nou, sa te intorci cu coada intre picioare la el. Pana inca ai incertitudini, nu cred ca e bine sa iei decizia sa divortezi, decat daca esti gata sa-ti asumi dubiile ulterioare, framantarile..

JosephineXS a scris:

am incercat sa ii explic sotului meu ca mi-as dori sa traiesc o altfel de iubire. El mi-a zis ca o sa imi treaca si m-a intrebat ce imi lipseste. Pai nimic, pentru ca el imi ofera tot ce ii cer, dar m-am saturat sa primesc pentru ca mi se cuvine (nu ma refer doar la lucruri materiale), vreau sa simt ca vin de la el toate astea.

Ti-am dat si eu o cruciulita pentru fragmentul acesta foarte sugestiv. :)

Te-ai saturat sa-ti iei, vrei sa primesti fara sa ceri. :)

Emme a scris:

Pana la urma ce s-a mai petrecut?

Pana la urma ne-am intersectat din gresala intr-una din zile cu C si am fost eu cea care l-am evitat, dar chiar aveam si treaba, asa ca l-am lasat putin nedumerit. Apoi a venit el intr-o seara mai pornit ca de obicei .......

Stia bine ca sunt casatorita si chiar m-a intrebat daca ma inteleg bine cu sotul meu. A fost smecher, pentru ca ii este foarte evident ca daca ar fi totul ca la carte, el nu ar avea ce cauta acolo. Eu i-am spus doar ca nu imi place sa vorbesc despre viata mea personala si i-am intors intrebarea. El nu e casatorit, nici nu a fost, pe semne ca nu a gasit inca persoana. Mi-a spus ca nu trebuie sa te casatoresti doar ca sa poti face sex si m-a intrebat daca la noi se poate divorta. Mi-au parut cam multe toate astea, dar uite ca discutiile noastre incep sa se concretizeze. A insistat daca pot sa ies cu el sau nu si mi-a spus ca el oricum mai revine sa ma vada. M-a pupat la plecare pe amandoi obrajii. Se agita in continuu cat vorbea cu mine, se muta de pe un scaun pe altul, e vesel mereu si nu mai vrea sa plece. A plecat intr-un fina si s-a intors dupa cateva minute sa imi ceara numarul de telefon. I-am zis ca il am eu pe al lui si atunci mi-a zis sa il sun, cand vreau eu doar sa il sun.

Nu stiu ce vrea..... e foarte posibil sa vrea sa se distreze. E si normal, doar ma cunoaste atat de putin si eu pe el la fel. Nu imi inspira incredere si cu toate astea ma atrage. Ma gandesc mereu ca nu pentru el trebuie sa ma despart de sotul meu, pentru ca el nu e nici o garantie, trebuie sa ma despart doar daca simt cu adevarat ca nu ma mai regasesc. Oscilez, intr-o zi sunt asa in alta sunt invers. Sincera sa fiu imi este si foarte greu sa ma imaginez aici singura printre straini si sotul meu la fel ar fi tot singur. As vrea sa ramanem macar prieteni..... Stiu, aveti dreptate sa spuneti ca ma comport de parca mi se cuvine totul. Mi se cuvine totul si nimic, mi se cuvine doar ce imi e dat sa am. Imi deschid sufletul aici si spun tot ce gandesc si tot ce simt. Cine nu simte ca merita tot ce e mai bun, chiar daca nici macar nu spera sa primeasca? Cu ce o sa ma aleg la final? Nu stiu, dar sigur le voi duce eu pe toate. Undeva, mai departe, macar am o familie care stiu ca m-ar sustine orice as face.

JosephineXS a scris:

Ma gandesc mereu ca nu pentru el trebuie sa ma despart de sotul meu, pentru ca el nu e nici o garantie, trebuie sa ma despart doar daca simt cu adevarat ca nu ma mai regasesc. Oscilez, intr-o zi sunt asa in alta sunt invers.

Cred ca ti-ar prinde foarte bine o vacanta singura, departe de sot. Sa luati putin distanta fizica. Sa vezi ce simti. Daca ti-e dor sau nu, daca ti-e mai bine sau nu. Cred ca trebuie sa incerci sa intelegi ce simti cu adevarat si ce vrei mai departe de la viata. :)