Sa divortez de sotul meu pentru ca imi place de altcineva?

Souls Destroyer a scris:

Ea practic nu e om. Ea e doar un instrument al naturii

Ce bine ca nu-s multi ca tine!

S.R. a scris:

Problema era ca toate chestia asta e de fapt o tranzactie, asa cum este si dragostea, daca e sa fim un pic cinici ;)

Nu e chiar cinism, daca reusim sa privim lucrurile la rece, putem observa ca nicio relatie nu tine prea mult daca nu exista o reciprocitate in ceea ce ofera unul si celalalt. Stiu ca nu suna bine, dar asta e realitatea si se numeste impartasire a iubirii, iar echivalentul sau economic se numeste tranzactie.

Souls Destroyer a scris:

Deci practic el e sufletul ei pereche

Este doar prietenul ei pereche!

bydy a scris:

Eu cred ca este o femeie frumoasa, desteapta, care isi doreste ceva mai mult de la o relatie. Si isi doreste, pt ca stie ca si poate. Unde`i supararea? :) Si mai cred ca STIE ca , indiferent ce ar face ea, sotul ei nu ii poate oferi mai mult de ce/cat i-a oferit pana acum.

Subscriu. :flowers:

Amarena a scris:

nu e obligatoriu sa fie sufletul ei pereche, sunt doar doua persoane care se aseamana foarte mult si se cunosc bine. Faptul ca ii continua frazele nu inseamna decat ca stie cum gandeste, nu ca se iubesc la nebunie. Sunt prieteni, probabil, se simt bine impreuna.. nu e obligatoriu sa fie si iubire cand exista lucrurile astea.

Eu sunt de parerea lui lupini. Cea mai buna iubire poate fi doar in cazurile astea. Nu inteleg de ce mai e nevoie si de o scanteie magica pe langa toate lucrurile astea. Cum sa conteze mai mult scanteia aia magica decat o astfel de potrivire ? Adica e de preferat "iubirea" pentru o persoana cu care nu ai prea multe in comun, decat a fi impreuna cu o persoana ce iti este asa de mult asemanatoare ? Cum sa stai cu o persoana cu care nu te potrivesti prea mult, doar pentru ca Natura a aprins in amandoi scanteia necesara perpetuarii si atat ?

Souls Destroyer a scris:

Nu inteleg de ce mai e nevoie si de o scanteie magica pe langa toate lucrurile astea.

Nici n-ai sa intelegi, pana nu experimentezi asta.

Melissa Rebeca a scris:

Ce bine ca nu-s multi ca tine!

IQ-ul meu ma plaseaza in primii 0.4% din populatie.

Melissa Rebeca a scris:

Nici n-ai sa intelegi, pana nu experimentezi asta.

Anul asta s-au dat multe fete la mine. Dar nu aveau lucruri in comun cu mine, asa ca nu s-a aprins nimic. Pana la urma am dat peste o fata care avea o gramada de lucruri in comun. Si deja incepuse inima sa imi bata tare. Doar in cazul asta ma pot indragosti. Cum sa ma indragostesc de cineva cu care n-am nicio treaba ? Poate sa fie ea cea mai frumoasa. Daca n-am treaba cu ea, nu se intampla nimic.

Black velvet a scris:

Nu e chiar cinism, daca reusim sa privim lucrurile la rece, putem observa ca nicio relatie nu tine prea mult daca nu exista o reciprocitate in ceea ce ofera unul si celalalt. Stiu ca nu suna bine, dar asta e realitatea si se numeste impartasire a iubirii, iar echivalentul sau economic se numeste tranzactie.

N-am vrut sa mai ranesc sensibilitatile userilor cu chestii gen dragostea e un cocktail chimic din creier si se manifesta ca un sir de tranzactii, in conformitate cu analiza tranzactionala (nu cu termenii economici). Eu iau lucrurile astea ca atare si ma bucur de ele, ma mir ca multi nu.

Unii oameni se ataseaza de obiecte... sa zicem, de un telefon mobil(un exemplu aiurea, dar la indemana), insa acel obiect are o structura, o compozitie si un mod de functionare. La fel si oamenii. Nu-s magici.

Souls Destroyer a scris:

Eu sunt de parerea lui lupini. Cea mai buna iubire poate fi doar in cazurile astea. Nu inteleg de ce mai e nevoie si de o scanteie magica pe langa toate lucrurile astea. Cum sa conteze mai mult scanteia aia magica decat o astfel de potrivire ? Adica e de preferat "iubirea" pentru o persoana cu care nu ai prea multe in comun, decat a fi impreuna cu o persoana ce iti este asa de mult asemanatoare ? Cum sa stai cu o persoana cu care nu te potrivesti prea mult, doar pentru ca Natura a aprins in amandoi scanteia necesara perpetuarii si atat ?

Tu uiti ceva. Daca ai chestia asta cu o tipa, dar aleia nu ii vine sa se **** cu tine si tie cu ea, atunci o sa fiti prieteni. Si atat.

Te referi la atractie, dorinta si pasiune carnala. Nu este un "ceva". E un rezultat al chimiei. Nu al magiei, al gandirii, sau al altor chestii. Chiar daca acceptam ca asa functioneaza sau nu acceptam, ele se vor intampla oricum. Eu sunt de parere ca e mai bine sa stii decat sa nu stii.

S.R. a scris:

Eu iau lucrurile astea ca atare si ma bucur de ele, ma mir ca multi nu.

Da, pentru ca tu stii sa fii cu picioarele pe pamant si astfel sa iei si sa oferi ceea ce este bun pentru o relatie, altii nu sunt capabili sa inteleaga acest lucru, visand la cai verzi pe pereti, adica la iubiri ca in basme si la urma ajung sa se intrebe cu ce au gresit de au ramas cu buza umflata.

bydy a scris:

Un barbat, trebuie perceput ca pe un BARBAT.

Un BARBAT este o fiinta vie cu propriile sale nevoi si dorinte. Majoritatea femeilor nu viseaza la un barbat normal, ci la idealul masculin, adica un Fat Frumos care vine de la servici cu traista plina si dornic de a-si iubi nevasta oricand, de a face treaba cat mai multa si a fi pe post de ursulet magic pentru copii. Acest mod de a privi lucrurile atrage dupa sine deceptii si de aici pana la a-l vedea pe alt barbat mai cu moț este doar un pas, apoi... divortul in trei acte :)

JosephineXS a scris:

Imi pare foarte rau sa te contrazic, dar port o verigheta pe deget pe care nici daca vreau nu mai pot sa o scot, pentru ca nu am scos-o niciodata, nici macar sa framant aluatul. Acuma daca el nu o fi stiut ce e aia, asta nu pot sa iti spun, dar crede-ma ca nu am stat cu mainile in buzunar :))

Iar la intrebarea lui, care suna in traducere ceva de genul "ai un partener de viata?" i-am raspuns da. Unde e secretul atunci?

Ca sa nu mai spun ca la firma asta toata lumea stie ca sunt maritata, colegii imi cunosc sotul..... nu e greu de aflat, daca il intereseaza.

Ok, deci am aflat dupa lupte seculare ca ai o verigheta pe deget. De la asta am si pornit discutia, dar mi-ai evitat lamurirea, si tot eu cica n-as raspunde la intrebari. Pai daca era evident ca esti maritata, inseamna doar ca verbal ai transmis alte semnale de era omul descumpanit :)

JosephineXS a scris:

PS. Nu mi-ai raspuns la intrebarea, daca faci parte dintr-o alta cultura. Ai fost prea preocupata sa imi dai peste nas ;)

Din moment de am raspuns prin referire la Europa si vorbesc limba romana destul de bine incat sa nu fac nici greseli ortografice, tu de ce cultura crezi ca apartin? Sunt romanca tipica. Avatarul imi dezvaluie poate o parte a personalitatii, este simbolic.

Melissa Rebeca a scris:

Grija fiecaruia ar trebui sa fie fericirea personala. :) Ca doar casnicia nu e osanda. Cum poti sa ai grija de casnicie daca esti nefericita in ea? Doar un om fericit poate darui fericire celui de langa el.

Cred ca nu ai inteles. Cand esti casatorit si te framanta "fericirea personala" in afara casniciei, de genul ca celalalt oricum nu face parte din schema, mie personal mi se pare patetic. Poate nu ai citit pledoaria despre fericirea personala (de parca vorba ta, casnicia este o osanda), ca sa stii despre ce vorbeam si ce sens avea in acest context fericirea personala. Daca intr-o casatorie ar trebui sau nu sa fim separtati cand vorbim de fericire, ramane la latitudinea fiecaruia sa judece.

JosephineXS a scris:

Despre sentimentele umane se pare insa ca nu stii atat de multe pe cat te pretinzi de desteapta. Ce a functionat la tine o data, nu neaparat functioneaza si la altii si vice versa. Sunt oameni care s-au indragostit la prima intalnire, exista dragoste platonica, exista foarte multe feluri de iubire si de sentimente. Nu ai de unde sa stii tu ce a fost intre noi, ce discutii "simple" sau complicate pe la colt de birou am avut....

In fine, nu mai are rost sa continui sa te fac sa intelegi ca nu ma cunosti iar situatia in sine o cunosti si mai putin. Deci nu neaparat trebuie sa te mai straduiesti sa imi raspunzi, pentru ca e evident ca noi doua nu rezonam.

Poate ca nu stiu prea multe, dar exemplele tale sunt edificatoare. Atata macar stiu si eu, ce sunt sentimente si ce sunt sentimentalisme. La acestea din urma nu rezonez deloc. Nici nu imi trebuie sa iti cunosc situatia, am tras concluzii doar pe baza a ceea ce prezinti. Iata ce ai prezentat.