Athmy a scris:
Faptul ca iti tii secret statutul civil, ca flirtezi cu un tip la birou, casatorita fiind, nu mi se pare un comportament recomandabil (sau demn de o femeie respectabila) nici din pdv marital, nici dpdv al deontologiei profesionale. Si in Europa si oriunde in lume. Ca nu ai ajuns mai departe nu mi se pare meritul tau, ci al tipului. Fiindca el nu iti stia statutul, nu il bag in aceeasi oala ca pe tine.
Ce sentimente pur umane poti avea dupa ce vezi un om de cateva ori? Cred ca atractie pur animalica mai bine spus, sau nevoie acuta de atentie pentru ca acasa e "monotonie". Eu stiu ca sentimentele "umane" se dezvolta in timp, nu hop top apare un coleg sau colaborator nou in peisaj.
Imi pare foarte rau sa te contrazic, dar port o verigheta pe deget pe care nici daca vreau nu mai pot sa o scot, pentru ca nu am scos-o niciodata, nici macar sa framant aluatul. Acuma daca el nu o fi stiut ce e aia, asta nu pot sa iti spun, dar crede-ma ca nu am stat cu mainile in buzunar :))
Iar la intrebarea lui, care suna in traducere ceva de genul "ai un partener de viata?" i-am raspuns da. Unde e secretul atunci?
Ca sa nu mai spun ca la firma asta toata lumea stie ca sunt maritata, colegii imi cunosc sotul..... nu e greu de aflat, daca il intereseaza. Ca nu sunt genul de femeie care imediat ce un barbat ii spune Buna ziua, raspunde imediat "vezi ca sunt maritata", asta e clar. Mi se pare penibil.
Despre sentimentele umane se pare insa ca nu stii atat de multe pe cat te pretinzi de desteapta. Ce a functionat la tine o data, nu neaparat functioneaza si la altii si vice versa. Sunt oameni care s-au indragostit la prima intalnire, exista dragoste platonica, exista foarte multe feluri de iubire si de sentimente. Nu ai de unde sa stii tu ce a fost intre noi, ce discutii "simple" sau complicate pe la colt de birou am avut....
In fine, nu mai are rost sa continui sa te fac sa intelegi ca nu ma cunosti iar situatia in sine o cunosti si mai putin. Deci nu neaparat trebuie sa te mai straduiesti sa imi raspunzi, pentru ca e evident ca noi doua nu rezonam.
PS. Nu mi-ai raspuns la intrebarea, daca faci parte dintr-o alta cultura. Ai fost prea preocupata sa imi dai peste nas ;)
Ea. a scris:
asa ca eu m-am legat numa de sperantele si asteptarile sotului tau.. crede ca e casnicia e o treaba pe viata sau e constient ca se poate rupe oricand?
Sotul meu e suficient de ancorat in realitate ca sa stie ca o casnicie asa cum se leaga se si dezleaga. Ca si orice cuplu normal, nu am trait o viata sub un glob de cristal, am avut problemele noastre, ne-am lovit de foarte multe, am avut certuri si neintelegeri, pe care le-am rezolvat, dar intotdeauna am stiut atat eu cat si el ca ne putem despartii daca nu ne e bine. Doar ca el se considera foarte implinit alaturi de mine, ma cunoaste de o viata, are tot ce ii trebuie si nu vede de ce am divorta. Si da, i-am spus de cateva ori ca mi se pare ca relatia noastra are de toate, doar ca ii lipseste acel ceva.