Sa divortez de sotul meu pentru ca imi place de altcineva?

Black velvet a scris:

E bine ca nu vrei sa traiesti in minciuna si esti constienta ca trebuie sa iei o decizie. Daca te complaci, ajungi la un moment dat sa plangi ca te-a inselat pana si amantul...

E tare rau asta, sa stii :) Dar nu ajung eu in situatia aia, nu ai nici o grija.

S.R. a scris:

Mi-ai inteles poate gresit mesajul. Eu nu te judec, dar daca te-as cunoaste nu te-as vedea ca pe o potentiala iubita, indiferent cat de indragostita ai fi de mine. Te-as **** si atat, insa nu m-as supara pe tine, chiar am putea sa fim amici, buni amici.

Vezi ca 5 o'clock era sarcastic. Si eu il citesc cu interes, dar inteleg ce spune, nu ce simt eu nevoia sa inteleg ;)

Pot sa-mi dau cu parerea despre tine daca vrei... esti o fetita rasfatata, faptul ca te-ai maritat nu e un merit, nici nu te-a facut femeie matura, asa mi se pare din ce scrii. Asta nu e ceva rau neaparat, putem sa mergem la clubareala in centru, sa ne facem praf si apoi sa mergem la mine.

Esti sigur, sigur ca nu m-ai putea vedea ca pe o potentiala iubita?

Eu nu as baga mana in foc :)

Bineinteles ca stiu ca 5 o'clock era sarcastic (nu sunt blonda) si cu toate astea ma repet, il citesc cu interes.

Miercuri_ a scris:

Tipic femeilor rasfatate.

Daca ar afla sotul tau si ar scrie povestea aici, toti cei care te-au sustinut pe topic i-ar spune sa te lase pentru ca esti...toate cele. Si nu il meriti.

Si ce domle daca sunt o femeie rasfatata?

Si ce daca cred ca pot sa am tot ce imi doresc?

Nu asa a evoluat lumea? Vrand tot mai mult si mai mult?

Si unde scrie ca daca esti femeie trebuie sa fii umila si traiesti in smerenie, sa te multumesti cu ce ti sa pus in fata?

Unde e problema dace eu vreau mai mult? Ca eu nu vad nici o problema, atata timp cat nu fur.... Da poate rapesc fericirea cuiva (in acest caz a sotului meu) dar v-ati gandit ca poate cu pretul fericirii mele si a inca unei alte persoane? Asa e viata....... unde scrie ca trebuie eu sa ma sacrific pentru fericirea altora care este mai presus decat fericirea proprie? Sunteti absolut sigur ca daca El (sotul meu) ar fi sau va fi in locul meu, ar pune fericirea mea mai presus?

Si la urma urmei care fericire? Care dintre voi vreti sa fiti fericiti alaturi de cineva care iubeste pe altcineva?!!

Credeti ca el, care ma cunoaste cel mai bine pe lumea asta nu vede ca se intampla ceva? Credeti ca el, care ma iubeste, ar prefera sa ma tina legata de el nefericita, decat sa ma lase sa imi vad de drumul meu?

Ei bine, in acest caz, imi pare rau, dar chiar nu stiti nimic despre iubire! Iubirea pentru noi nu inseamna nici un fel de constrangere.

Inca nu m-am decis ce sa fac. Ma lupt zilnic cu mine insami si contrar tuturor celor care me vedeti ca pe o femeie superficiala si nedemna, sufar mai mult decat sufera ei amandoi, care habar nu au de ce se intampla.

PS. Si ba da il merit pe sotul meu, cu varf si indesat, credeti-ma pe cuvant! Va spun cu mana pe inima, ca daca maine ar intra sa scrie ca l-am parasit, nu ar spune nici o clipa ca nu l-am meritat. Nimic nu e pe degeaba. Nu pe degeaba e alaturi de mine.

JosephineXS a scris:

PS. Si ba da il merit pe sotul meu, cu varf si indesat, credeti-ma pe cuvant! Va spun cu mana pe inima, ca daca maine ar intra sa scrie ca l-am parasit, nu ar spune nici o clipa ca nu l-am meritat.

Hmmm... se spune ca ajungi sa cunosti intr-adevar o femeie, abia cand te intalnesti cu ea la tribunal. E valabil si pentru barbati.

JosephineXS a scris:

Nimic nu e pe degeaba. Nu pe degeaba e alaturi de mine.

de ce e alaturi de tine? ce i-ai oferit?

JosephineXS a scris:

Inca nu m-am decis ce sa fac. Ma lupt zilnic cu mine insami si contrar tuturor celor care me vedeti ca pe o femeie superficiala si nedemna, sufar mai mult decat sufera ei amandoi, care habar nu au de ce se intampla.

PS. Si ba da il merit pe sotul meu, cu varf si indesat, credeti-ma pe cuvant! Va spun cu mana pe inima, ca daca maine ar intra sa scrie ca l-am parasit, nu ar spune nici o clipa ca nu l-am meritat. Nimic nu e pe degeaba. Nu pe degeaba e alaturi de mine.

Imi apari imatura in gandire si foarte slaba in actiuni.

Primul barbat care te atrage te indeamna la divort. Din punctul meu de vedere, n-as putea aprecia ce meriti si ce nu.

Nu divorta pana nu apuci bine creanga. E posibil sa fie doar o atractie de moment si o relatie neconsumata, care odata traita, te va plictisi si aceea. Cu alte cuvinte, te cam roade curiozitatea.

Lucast a scris:

Cu alte cuvinte, te cam roade curiozitatea.

Mai degraba dorul de aventura. Firile aventuriere se cam

JosephineXS a scris:

Nu asa a evoluat lumea? Vrand tot mai mult si mai mult?

Da, pe masura posibilitatilor si intr-un cadru legal.

Si eliminand mai mult si mai mult infractionalitatea, comportandu-se civilizat, si folosind divortul si comunicarea verbala, in locul amorului clandestin pe la colt de birou.

JosephineXS a scris:

Unde e problema dace eu vreau mai mult? Ca eu nu vad nici o problema, atata timp cat nu fur....

Si daca inseli increderea cuiva, a persoanei care ar fi cea mai apropiata de tine, daca o tradezi, asta cum se numeste? Ca furt este pentru altceva, de regula un obiect material, nu se compara cu ce ascunzi/tainuiesti si brodesti tu, de nu mai poti de mandrie de femeie..

JosephineXS a scris:

E tare rau asta, sa stii :) Dar nu ajung eu in situatia aia, nu ai nici o grija.

Nu ai de unde sa stii acum, dar se pare ca asta e calea pe care ti-o cladesti de la o vreme; nu altii iti duc de grija (nu mai mult decat sotul tau) dar este destul de evident dupa ce alegeri faci, cam cum o sa devii mai tarziu.

Sotul tau nu stie ce nu ii spui, insa el e singurul caruia i-ar pasa cu adevarat, nu celelalt pe care abia l-ai intalnit, nici alti necunoscuti pe care ii asculti cu interes. Tu chiar nu stii ce e important pentru un om in viata asta. Si este posibil sa nu afli vreodata.

JosephineXS a scris:

dar v-ati gandit ca poate cu pretul fericirii mele si a inca unei alte persoane? Asa e viata....... unde scrie ca trebuie eu sa ma sacrific pentru fericirea altora care este mai presus decat fericirea proprie? Sunteti absolut sigur ca daca El (sotul meu) ar fi sau va fi in locul meu, ar pune fericirea mea mai presus?

Si la urma urmei care fericire? Care dintre voi vreti sa fiti fericiti alaturi de cineva care iubeste pe altcineva?!!

Credeti ca el, care ma cunoaste cel mai bine pe lumea asta nu vede ca se intampla ceva? Credeti ca el, care ma iubeste, ar prefera sa ma tina legata de el nefericita, decat sa ma lase sa imi vad de drumul meu?

De ce nu il intrebi? De unde sa stim noi ce crede sotul tau?

Daca tot este evident ca numai fericirea ta proprie te macina, scoate-o pe tapet, poate cineva va pune pretul corect pe ea si vei iesi castigata.

Desi ma indoiesc ca fericirea este o marfa, asa cum o prezinti tu. Este un atribut pe care il dobandesti facand alegeri intelepte in viata si comportandu-te drept. Nu poti culege fericire calcand pe cadavre.

JosephineXS a scris:

Unde e problema dace eu vreau mai mult? Ca eu nu vad nici o problema, atata timp cat nu fur....

Depinde de tara in care locuiesti. In Europa adulterul nu e pedepsit de lege, dar in unele state din SUA este (platesti amenda sau faci inchisoare pana la un an sau pierzi din privilegii la divort). Partea care a suferit daune poate cere pagube pentru "alienation of affection" (si se lasa cu sume mari).

Inteleg ca exista acces public la dosarul de divort si e o practica obisnuita ca un potential partener sa se verifice motivul divortului.

MeerKat a scris:

Depinde de tara in care locuiesti. In Europa adulterul nu e pedepsit de lege, dar in unele state din SUA este (platesti amenda sau faci inchisoare pana la un an sau pierzi din privilegii la divort). Partea care a suferit daune poate cere pagube pentru "alienation of affection" (si se lasa cu sume mari).

Inteleg ca exista acces public la dosarul de divort si e o practica obisnuita ca un potential partener sa se verifice motivul divortului.

Ei bine eu traiesc in Europa si nu am comis nici un adulter.

Lucast a scris:

Imi apari imatura in gandire si foarte slaba in actiuni.

Primul barbat care te atrage te indeamna la divort. Din punctul meu de vedere, n-as putea aprecia ce meriti si ce nu.

Nu divorta pana nu apuci bine creanga. E posibil sa fie doar o atractie de moment si o relatie neconsumata, care odata traita, te va plictisi si aceea. Cu alte cuvinte, te cam roade curiozitatea.

Nu as spune chiar ca e primul barbat care ma atrage, pt ca asa cum s-a mai spus pe aici, au mai fost si altii pe care i-am considerat atragatori, inteligenti, interesanti etc, dar atat. Acesta este primul care ma rascoleste, sa spun asa si ma pune pe ganduri.

Miercuri_ a scris:

I-ai zis constienta? Brrrr! Aparent nu e asa stupida, s-ar putea sa fie constienta, dar in cazul asta a pus intrebarea la misto. I-a trecut ei un gand fugar si a zis sa vada ce zic altii pe forumuri. Adica ma indoiesc ca un om constient se gandeste sa intrerupa o casnicie cu care se mandreste pentru cineva care nici macar nu stie ca e casatorit. Suna al naibii de stupid.

Stii eu chiar nu ma consider nici atat de stupida si nici inconstienta. Daca as fi atat de prostuta, nici sotul meu nu ar putea fi atat de inteligent si mai ca nu am purta aceasta discutie pe degeaba.

V-ati tot legat de titlul topicului. Aveti dreptate, suna ca naiba. Dar l-am ales intentionat asa, ca sa atraga comentarii :)

Credeti-ma pe cuvant ca l-am scris si l-am sters de n ori si pana la urma l-am lasat asa. Acum va datorez scuze ca m-am folosit oarecum de asta ca sa imi raspudeti si chiar daca pe undeva v-am creat si o imagine eronata despre mine si despre modul meu de gandire sau de a fi, eu ma bucur ca pot macar aici sa imi deschid sufletul si sa primesc pareri, de toate felurie. V-am spus de la inceput ca ma astept la orice :)

Si normal ca nu am fost deja la judecatorie (sau unde s-o merge) sa caut formularele pentru divort doar pentru ca imi "place" de altcineva si ca am postat intai intrebarea aici, ca sa vad ce spune gura lumii. :)) Ciudat pe de o parte si asta, pentru ca pe mine niciodata nu m-a interesat gura lumii. Daca ma luam dupa ce spune lumea, nu eram niciodata unde sunt. Ma rog.

Pe de alta parte, cum ati vrea sa fi procedat? Ma judecati ca "vreau" sa divortez pentru ca imi "place" de altul pe care "nici nu il cunosc". Dar cum ati fi preferat, sa il cunosc in de aproape intai ca sa stiu in ce ma bag? Asa se procedeaza mai nou? As fi fost mai cinstita sa testez putin terenul inaite, ca sa nu mai zic ca las vrabia din mana pentru cioara de pe gard? Bineinteles ca totul incepe prima data la nivel psihic, asta e prima etapa. Apoi vine partea a doua cand intram in actiune. Eu tot la prima am ramas....... tot acolo ma zbat. Stiu, acuma o sa imi spuneti ca o femeie "de calitate" nu ajunge nici macar sa se gandeasca. Ei bine, nu se poate, nu sunt atat de buna. Ma intreb, sincer, cate femei or fi atat de cuminti si cate dintre ele de fapt nu au de ales?

Miercuri_ a scris:

Poti sa te indragostesti, dar nu poti sa te intrebi daca divortezi ca iti place de unu' de pe strada care iti zambeste frumos.

Poate am inceput sa ma indragostesc. Sincer chiar nu stiu. Poate e doar indragosteala si o sa treaca la un moment dat daca nu o hranesc. Dar e atat de frumoasa senzatia!

Ea. a scris:

de ce e alaturi de tine? ce i-ai oferit?

Astea sunt doua intrebari care suna urat. O sa imi permit sa nu raspund la ele.

Mi se par prea personale.

JosephineXS a scris:

Nu as spune chiar ca e primul barbat care ma atrage, pt ca asa cum s-a mai spus pe aici, au mai fost si altii pe care i-am considerat atragatori, inteligenti, interesanti etc, dar atat. Acesta este primul care ma rascoleste, sa spun asa si ma pune pe ganduri.

In regula atunci. Ai copii sau partaj dificil?

Daca nu, fugi si prinde trenul cat mai este in statie.

Athmy a scris:

Da, pe masura posibilitatilor si intr-un cadru legal.

Si eliminand mai mult si mai mult infractionalitatea, comportandu-se civilizat, si folosind divortul si comunicarea verbala, in locul amorului clandestin pe la colt de birou.

Sotul tau nu stie ce nu ii spui, insa el e singurul caruia i-ar pasa cu adevarat, nu celelalt pe care abia l-ai intalnit, nici alti necunoscuti pe care ii asculti cu interes. Tu chiar nu stii ce e important pentru un om in viata asta. Si este posibil sa nu afli vreodata.

De ce nu il intrebi? De unde sa stim noi ce crede sotul tau?

Daca tot este evident ca numai fericirea ta proprie te macina, scoate-o pe tapet, poate cineva va pune pretul corect pe ea si vei iesi castigata.

Desi ma indoiesc ca fericirea este o marfa, asa cum o prezinti tu. Este un atribut pe care il dobandesti facand alegeri intelepte in viata si comportandu-te drept. Nu poti culege fericire calcand pe cadavre.

Si unde este ilegalitatea in tot ce am relatat eu aici? La noi in Europa a sta de vorba cu un barbat, altul decat sotul tau, nu e considerat nici necivilizat si nici pe departe ilegal. Vii cumva dintr-o cultura unde este altfel?

Care amor clandestin pe la colt de birou? Cred ca nu ai citit pana la capat, dar nu e vorba de nici un "amor". E vorba de niste sentimente care sunt pur umane si care nu au nici o legatura cu satisfacerea unor pofte trupesti si atat. E ceva mult mai profund. Crede-ma nu as cere avizul nimanui daca as fi pe cale sa imi insel barbatul.

Sotul meu stie foarte multe lucruri despre mine, chiar mi-as dori sa fie mai multe cupluri atat de apropiate cum suntem noi doi. De fapt, cred c asta e singurul lucru pe care nu il stie si este pentru ca nu vreau in nici un caz sa ii fac rau. Desi ai dreptate, pentru mine ar fi o eliberare. Dra de ce sa imi iau eu povara de pe umeri si sa i-o incarc lui? Va afla daca va fi cazul. Inca ma gandesc daca este sau nu cazul sa ii spun.

Pe de alta parte, sotul meu stie ca intotdeauna eu am fost cea care a facut tot posibilul ca relatia asta sa fie mai frumoasa, eu am cautat mereu sa o anim stie bine ca am daruit intotdeauna putin mai mult decat el (spiritual vorbind), am acordat mai mult timp si am fost si sunt sufletul acestei relatii.

Fericirea este un drept pe care il merita oricine!

Nu am calcat niciodata pe cadavre, in schimb am renuntat de foarte multe ori la binele meu pentru binele altora ;)