Iar revin la voi si va cer parerea, sau poate scriu doar sa ma descarc, pentru ca simt ca explodez, daca mai tin in mine. Nu am cu cine vorbi.
Intre timp C vine tot mai frecvent la firma noastra si ne vedem tot mai des. Am inceput sa fim prieteni parca, desi numai prietenie sincera nu se poate numi. Imi face placere sa il vad si il astept tot mai cu nerabdare. In fine, ideea e ca acum doua seri dupa program, cand povesteam toate prostiile din lume ca de obicei, numai sa petrecem timp impreuna, mi-a propus sa iesim impreuna in oras, sa imi faca cunostinta cu prietenii lui, sa imi arate putin viata de aici. Pentru o clipa chiar mi-am imaginat cum ar fi si am simtit o dorinta nebuna se evadez cu el, sa il vad si in afara serviciului, in viata de zi cu zi, sa il las sa imi arate tot ce vrea el. Apoi mi-am revenit brusc si mi-am amintit ca am sot (da stiu ca suna ca naiba) iar el a vazut ca m-am schimbat brusc si m-a intrebat daca sunt cu cineva, iar eu i-am spus ca da. Atunci nu a mai zis nimic, dar ochii lui spuneau totul. Erau foarte tristi. Am incheiat discutia rapid si cu zambete fortate.
Problema e ca de atunci parca nu mai am stare, nu mai pot sta linistita nici la servici pe scaun, nici la masa, ma agit in continuu, vb cu sotul meu si ma trezesc ca nu il aud ce spune. E tare aiurea. Imi doresc sa fiu cu el! Pt prima data dupa foarte mult timp, simt ca vreau sa traiesc, vreau sa descopar noul. Dar intrand seara acasa si regasindu-l pe sotul meu, simt linistea si calmul acela firesc, simt ca apartin de el si el de mine, ma gandesc si nicicum nu gasesc solutia la ecuatia asta. Langa sotul meu am tot ce imi trebuie, poate totusi mai putina atentie, prinsi fiind cu ritmul de aici si si cu obisnuinta, langa el am siguranta zilei de maine si in el am incredere totala, dar langa C simt fluturi in stomac, simt curiozitate, dorinta de a descoperi, de a trai intens. E foarte greu, tot mai greu si nu stiu cum sa procedez.
Am vrut sa discut problema cu sotul meu, dar mi-e frica pe de o parte ca o sa isi piarda increderea in mine si va incepe sa ma suspecteze la fiecare pas (lucru care pana acuma nu s-a intamplat niciodata), va incepe cu reprosurile (firesti), iar pe de alta parte mi-e frica ca va face tot posibilul sa nu il mai vad pe C.
As vrea sa stiu parerea voastra, desi ma astept la multe replici acide, sunt pregatita sa mi le iau, asta este, insa cel mai mult as vrea parerea cuiva care a trecut printr-o situatie asemanatoare si hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca 90% dintre noi ne-am gandit macar o data in viata cum ar fi daca si o buna parte a si incercat. Eu va cistesc pe toti oricum si ma bucur de fiecare opinie!