Uite, tu exemplifici foarte bine ideea enuntata de mine. Tii cu tot dinadinsul sa imi darami afirmatia, fiindca in opinia ta mentalitatea de concurent, invingator este preponderent intalnita. Dupa parerea mea, nu ne aflam la nici o Olimpiada, iar in viata de zi cu zi 98% dintre situatii sunt amicale, de colaborare, si doar prea putine de concurenta. Iar concursurile se desfasoara de obicei in cadruri organizate, bine reglementate, incat comparatia cu Olimpiada nu-si are rostul nici in viata cotidiana, daramite pe un forum. Suntem concurenti cand dam o proba scolara sau de promovare, dar in restul activitatilor suntem pe pozitia de colaborare cu ceilalti (colegi, profesori, familie, subalterni sau superiori).
Daca vorbim despre argumente, bineinteles ca nu trebuie sa te retii in a oferi argumente imbatabile, solide si de bun simt, dar atitudinea face toata diferenta. Daca te situezi pe o pozitie de dreptate absoluta, este din start gresita ca sistem inchis, autoritar, de adevar absolut si exclusivist. Asa pozitie inlatura cu brutalitate diversitatea, care este si ea benefica. Nu toata lumea are dreptate, dar nimeni nu detine dreptatea totala, 100%. Dreptatea aceasta depinde uneori si de persoana, o atitudine de concurenta permanenta ingradeste dezvoltarea personala, si nu este in interesul nimanui. Tu mori cu dreptatea ta neinteles, iar celalalt se simte marginalizat ca a indraznit sa vina cu o parere personala, care vorbeste pentru doar 10% din cazuri, dar care contribuie totusi la imaginea intregului, si din multitudinea de fatete ale realitatii.
Eu sunt impotriva competitiei de dragul competitivitatii, mi se pare o atitudine de maxima ingustime si foarte paguboasa omului. Asa traim in stres continuu in orice mediu ne-am afla, uneori si in propria casa, ne ascundem si retragem in sine, uitam ce inseamna sa te bucuri de viata si de oameni, si ca suntem nelimitati in posibilitati, niste oameni egali in fond.
...in timp optim).
.
