Cum ne putem lasa de fumat

Cum am mai spus, renunti atunci cand nu-ti mai place, cand realizezi ca nu iti aduce niciun beneficiu. Noi ne gasim mereu scuze si motive, beneficii "ascunse" ale tigarii. Atunci cand acestea vor disparea, va disparea si obiceiul.

Cum spunea omul ala:

"Din cand in cand aleg sa merg la un film, dar asta nu inseamna ca o sa-mi petrec restul zilelor intr-o sala de cinematograf."

Cam toti fumatorii incep fumatul la virsta marilor intrebari, a erorilor si reincercarilor, extrem de rar la virste mature. Eu nu cunosc vreun asemenea caz, poate stit voi, nu conteaza.

Alegi la ce liceu mergi, alegi cu cine te casatoresti, alegi o meserie, alegi unde locuiesti, alegi cum te imbraci, etc.

Poate consideri mai tirziu ca ai facut o alegere gresita si iti schimbi serviciul, locuinta, unii schimba orasul, multi schimba partenerii de viata, schimba preferintele culinare (unii devin vegetarieni), schimba religia, etc.

Schimbind toate astea, nu schimbi fumatul cu nefumatul. Cum explici asta?

Si voi inca mai credeti ca fumatul e o alegere??

Fumatul e o perfida combinatie intre dependenta fizica de drog si spalarea creierului la care am fost supusi inca dinainte de a fi devenit fumatori.

Nefumatorul a scris:

Spune ce boala asociata fumatului ai tu dupa 28 de ani de fumat !

eu nu cred ca e vorba de o dependenta, mie chiar imi pare a "moda" faptul ca incerci sa te lasi de fumat si...dom'le...nu reusesti si pace. e o tampenie.

stiu om care a fumat 40 de ani, in mare parte din timp cate 4,5 pachete pe zi. ei, cand a fost depistat cu cancer pulmonar s-a lasat instant de fumat, si are 4 ani de cand nu mai fumeaza...cu plamanul ce a mai ramas.

in acest caz nu exista nu pot, exista doar nu vreau.

Cand vei constientiza ca trupul ce-l porti este un Templu Divin, unde trebuie pastrata lumina si curatenia, nu-ti va mai arde sa-ti bati joc de el. Cand am constientizat acest fapt, am renuntat total sa pangaresc acest Templu cu tot felul de vicii dezgustatoare.

gargbird a scris:

Creca am mai postat odata aici, dar mi-e lene sa caut, asa ca o sa-mi permit sa-mi spun si eu parerea:

Am inceput sa fumez de la varsta de 14 ani. Inca de la prima tigara am inhalat fumul in piept, nu am "pufait". Cred ca dependenta s-a instalat aproape instantaneu. Dependenta, impletita cu teribilismul specific varstei si cu independenta de care m-am bucurat intotdeauna (nu prea am avut optiuni, pentru ca nu am avut parintii aproape de mine), acesti factori m-au facut sa consider fumatul ca pe o calitate, o arta.

Am fumat timp de 14 ani, fara nici o pauza. In acest timp mi-am dobandit o reputatie de fumator feroce, disperat. Am fumat aproape toate felurile de tigari ce se pot imagina (am avut si posibilitati materiale... si interlope, pentru a-mi procura diverse marci de tigari, pe timpul Impuscatului).

Inca ma mandresc in fata amicilor mei cu "performanta" mea: nu am tusit niciodata din cauza tigarilor, nu am avut probleme de sanatate, dar...

La varsta de 28 de ani (...ce a trecut timpul, sunt aproape opt ani de-atunci...), intr-o zi, i-am spus unui prieten: Catae, de maine ma las de fumat. El mi-a raspuns: pun pariu ca nu esti in stare sa renunti la tigari nici macar doua ore!

Nu am pus nici un pariu, mi se pare stupid sa pui pariu pentru niste chestii importante pentru tine. De a doua zi nu am mai pus tigara in gura. Pur si simplu. Fara pastile, fara surogate, fara nici un fel de terapie.

Daca voi ajunge la 70 de ani, voi fuma din nou. Am pus deoparte un pachet de tigari, special pentru acea ocazie. "More" lung, mentolat. Creca e de dama, dar mie mi-a placut.

In lumea de azi, tendinta este clara: fumatorii incep sa fie priviti cu mila, fumatul incepe sa devina o "calitate" a oamenilor saraci sau frustrati. Privesc uneori pe cate un fumator care incearca sa-si aprinda betigasul aducator de liniste. Sta ghemuit, crispat, sa nu-i stinga vantul flacara brichetei sau a chibritului.

Si in clipa aia mi-e rusine. Mi-e rusine ca timp de 14 ani, eu, care m-am considerat absolut independent toata viata mea, am fost sclavul unui viciu absolut inutil, absolut injositor. E ca si cum ti-ai lua doza de drog in public.

Nu vreau sa supar pe nimeni cu aceasta postare.

Eu stiu ce inseamna dependenta de nicotina. Inca mai simt nevoia uneori, dupa atatia ani, sa aprind o tigara.

Dar nu o voi face.

Pentru ca totul depinde doar de mine. De cati bani dau pe viata si pe sanatatea mea. Si inca mai cred ca valorez mai mult decat un pachet de tigari.

Celor care vor sa renunte la fumat, le urez succes. Si luciditate, sa poata constientiza ca orice vine din afara noastra poate fi oprit inainte de a ne invada viata.

Trebuie doar sa vrei.

am citat mesajul tau ca sa-l mai citeasca si altii ce nu l-au vazut

Si eu am pus deoparte un pachet sa-l fumez pe cand voi fii batrana, ma amuza teribil oamenii care se apuca de fumat pe la 80 de ani. Sunt haiosi, o fac cu atata rabdare si atata analizeaza!

Am renuntat si la cartusul de tigari ce-l mai aveam de bucurie ca pot sa nu mai fumez, de satisfactie ca n-am renuntat la nimic ci doar am castigat.

Si daca apuc varsta aia...o sa fumez iar si o sa dansez ca bebelu din melodia filmului Ally mcBeal

Kahila, pe mine cand m-a vazut taica-meu ca fumez(asta era dupa 18 ani) mi-a intors spatele si nu a mai vorbit cateva zile cu mine, s-a dus la maica-mea si a fost foarte concis: "fiica-ta fumeaza!" (in conditiile in care el fuma dar mama- nu) inutil sa spun ca nu m-a mai vazut niciodata de atunci cu tigara in gura dar nici nu m-am lasat de fumat. Acum mi se pare haios dar atunci a fost penibil

Salut, sper ca nu pun o problema nepotrivita pe topicul asta...Cum pot convinge pe cineva sa se lase urgent de fumat? Prietenul meu fumeaza de cand avea 12 ani (are 35 acum), si lucrand acasa fumeaza tigarile una dupa alta. Are dureri de inima care seamana bine cu un pre-infarct, in fiecare zi. Spune ca are asemenea dureri de vreo 10 ani dar acum s-au agravat. E hotarat sa se lase "intr-o zi", si uneori spune ca nu vrea sa se lase deloc, ca poate i-ar prelungi viata cu doar 6 luni sau ceva de genul si n-are nici un rost. Uneori imi spune ca problemele pe care le are sunt ireversibile si o sa moara oricum in cativa ani, alteori se preface ca nu e nimic in neregula. Incerc de vreo 2 ani sa-l conving sa mearga la medic si nu reusesc, spune ca medicul o sa-i zica doar sa se lase de fumat si n-o sa-l ajute oricum cu nimic. Si sunt convinsa ca fumatul e marea lui problema, de aceea nu stiu cum sa-l conving si sa-l ajut sa se lase. A mai incercat acum cateva luni, a reusit 10 zile, dar ca prima incercare, nu-i rau, zic eu. Deja spunea ca respira mai bine...Dar n-a reusit sa se tina de asta. Acum trece si printr-o depresie. Ce sa fac, sa vorbesc cu familia lui sa-l bata toti a cap sa mearga la medic si sa se lase de fumat...? Mi-e teama constant ca va pati ceva.

m-a intristat tare mesajul tau

ce pot sa-ti spun e ca cel mai mult conteaza felul cum abordezi cu el problema, de obicei un fumator renunta la fumat atunci cand constientizeaza el insusi de necesitatea si avantajele acestui fapt.

Sa determini pe cineva e mult mai greu. Dar stiu cazuri concrete si din acestea, o prietena a reusit cu sotul ei dar a fost extrem de perseverenta.

(ma gandesc ca nici cu alcoolul nu e mai usor)

cred ca incercarile de genul:"nu mai fuma" nu o sa aiba nici un succes

nu e suficient

nu cred ca o sa te faca sa te simti nici multumita

in loc sa astepti sa treaca anii si sa-ti spui "eu i-am zis sa se lase dar n-a vrut" incearca sa gasesti niste solutii ingenioase

tu il cunosti cel mai bine si stii cum reactioneaza in diferite circumstante

desigur si familia lui trebuie sa stie starea lui de sanatate si sa-si exprime ingrijorarea fata de el si sa te sustina in demersurile tale

gumele cu nicotina/plasturii te pot ajuta sa reduci numarul de tigari de ex. poate ar fi mai receptiv daca ai pune problema sa reduca numarul lor

faptul ca trece printr-o perioada grea nu inseamna ca trebuie sa se afunde si mai tare in prapastie, daca ar renunta la tigari, ar avea satisfactie, ar contribui la pofta lui de viata, nu? ar simti ca a realizat un lucru important pentru el si pt voi, arata-i ca aveti nevoie de el si vreti sa va puteti bucura de el

dafapt incerc sa-ti spun sa nu fii agresiva, sa nu urli la el, sa nu-l faci sa se simta o carpa dar sa fii tenace, hotarata, perseverenta, sa-l sprijini activ, direct

chiar daca nu va reactiona pozitiv la ideile tale,se va enerva, nu te descuraja, mergi mai departe!

de ce fumeaza in casa? propune-i sa varuiti, sa faceti curatenie generala, sa faceti mici schimbari interioare cum ar veni

daca lucreaza pe calculator, poti sa-i scrii si mailuri, care-i problema? de ce sa fie penibil?

pt un asemenea scop si rezultat, sa-l aveti sanatos si sa va puteti bucura de el, consider ca nici o metoda sau incercare nu e stupida

mai penibil e sa renunti inainte sa incerci, pe considerentul ca nimic nu da rezultate!

Daca nu tu si familia lui, atunci cine? ca pe vecinul de peste drum sunt convinsa ca nu-l doare ca el fumeaza

tine minte: nu exista "nu pot" nici din partea ta, nici a lui

poti sa-i faci cadou cartea lui Allen carr despre care s-a tot vorbit pe topicul asta

citeste reactiile cititorilor:

http://www.youtube.com/watch?v=ADGHMixrko4

sunt convinsa ca ai vrea sa se numere si prietenul tau printre ei

poate nu te ajuta postarea mea dar vroiam sa-ti transmit ca spunandu-i "nu fuma" nu cred ca va schimba mare lucru, trebuie sustinere activa

partea cu medicul, ar fi super dar nu=l puteti duce cu forta

da, si eu m-am intristat destul de tare si nu prea-s sentimental de felul meu.

ce pot sa-ti spun e ca ai de munca mult, dar nu e imposibil.

eu am 4 saptamani de cand SUNT NEFUMATOR si MA SIMT EXCEPTIONAL!!!

trebuie sa faci in asa fel incat sa-i scoti in evidenta beneficiile renuntarii la fumat (un fel de a spune pentru ca de fapt NU RENUNTI LA NIMIC), vezi http://www.eva.ro/sanatate/medicina-preven...ticol-3931.html

expune-le intr-o forma atractiva si pluseaza cu cele legate de viitor: copii, urmas, placerea de a fi bunic, samd

eu am reusit sa ma las si cu ajutorul nemijlocit al sotiei mele care desi a fost martora la cel putin 3 incercari de vreo 10 zile fiecare si la intervale de 2-3 ani, m-a crezut (sau m-a lasat sa cred caa crezut) ca acum intradevar voi reusi si ma felicita dupa fiecare zi si dupa fiecare saptamana.

Allen Carr are dreptate cand spune ca daca ar putea transpune mintea si corpul fumatorului in mintea si corpul dupa 3 saptamani de LIBERTATE, atunci cartea lui nu s-ar mai vinde deloc.

MULTA BAFTA si nu renunta, indiferent de ce obstacole vei intalni, fie ca tile ridica elin cale, fie ca vin din mintea ta!!!

Multumesc pentru sfaturi. S-a hotarat in sfarsit facand un "targ" cu fiul lui, a zis ca daca se poarta mai bine la scoala (e exmatriculat intruna) se lasa de fumat. Sper sa mearga; daca nu, tot s-o gasi vreo solutie. Oricum, fara nervi si cu optimism.