Parerea mea este ca cel mai important este sa realizezi ca se poate. Asa imi spuneam si eu: nu pot nici in ruptul capului sa ma las de fumat, asa ca ce rost are macar sa incerc. Iar cand am vazut ca se poate, am refuzat sa ma mai gandesc la ce voi face eu la cafea, sau dupa masa, sau cand citesc ceva, sau la calculator cand stau, sau daca ma duc la o petrecere...etc. Pur si simplu am inlocuit aceste ganduri cu cele referitoare la efectele fumatului - care pur si simplu ma ingrozeau. Cred ca asta mi-a dat vointa. Iar faza cu ''ma las de maine, de saptamana/luna viitoare'' nu merge, trebuie brusc si fara a te gandi prea mult la asta. Dupa cum am mai spus, este adevarat ca m-am ingrasat, dar dupa ce mi-a trecut cheful de a manca orice si tot timpul, am inceput sa slabesc la loc.
Merita sa incercati. Nici nu stiti ce bine va simtiti dupa aceea.
- Eu am inceput sa mananc dimineata, ceea ce imi da energie pe durata zilei si acum pot sa mananc seara mai putin - o mare realizare daca ma gandesc la sanatatea mea.
- Nu mai miros a tutun (ingrozitor miros - acum realizez). Nici in casa nu mai e mirosul acela care nu se inlatura cu nici un odorizant sau parfum de camera.
- Nu-i mai chinui pe cei din jur cu fumul de tigara.
- Se simte si la bani; sunt peste 2 mil. pe luna cu care pot face altceva.
- Nu mai obosesc asa repede.
Toate astea dupa numai 3 luni.
Este intr-adevar ingrozitor in primele doua luni, mie imi era din ce in ce mai greu. M-am incurajat singura si am avut si mare sustinere din partea sotului (a fumat si el 12 ani si s-a lasat de vreo sapte ani).
Dar ce nu am mentionat si ce e cel mai important este ca am o mare satisfactie ca am realizat ceva ce nu poate oricine, si asta imi da o mare incredere in mine. Pot spune fara nici un fel de rezerva: daca m-am lasat de fumat, consider ca pot face orice.
Mai ganditi-va, merita sa incercati. 