Ce inseamna "om liber"

Niscu a scris:

Jnanadakini,..ce postare !!

Citind ce ai scris mi-am dat seama la un moment dat ca-mi va fi frica sa ma mai uit in jos de la inaltimea la care ma ridicasem citind.

Vorbesti de libertatea absoluta , buna de fixat ca reper superior in cadrul unei discutii care se desfasoara intr-un cadru strict teoretic , inaplicabil practic, delimitat de termeni definiti si cred ca ai dreptate.

Singura problema e asa cum spui ca acest nivel de libertate face sa dispara constatatorul, beneficiarul , cel caruia ii era menita , lasand-o pe ea ,libertataea, sa se raporteze steril numai la ea insasi fiindca apartenenta la un univers de orice fel ar ingradi-o.

Daca adunam totusi cativa atomi si ne intoarcem in planul fizic vom gasi ca vidul ar putea fi simbolul libertatii absolute. Coborand si mai jos, in admosfera spre care ne indreptam noi oamenii privirea atunci cand drepturile ne sant incalcate vom incepe sa descoperim viata si sa-i vedem libertatii un sens. Insa numai atunci cand acest concept va fi constientizat de fiinte ganditoare ce-l vor putea aprecia la intreaga lui valoare isi va putea arata pe deplin stralucirea.

Si uite-asa incet ,incet, am ajuns iarasi cu picioarele pe pamant.

Uf' ,...niciodata nu m-am simtit prea bine la inaltime , dar ii apreciez mult pe cei care ne pot duce acolo.

Insa tot ce pot face fiintele ganditoare e sa-si imagineze.

Imaginatie care acopera ca norii stralucirea soarelui.Soarele este insa vesnic acolo la fel cum libertatea este inerenta constiintei non-duale.Insa aceasta libertate nu este intrezarita datorita jocului perpetuu al constiintei duale de solidificare a experientei.

Cand constiinta duala(mintea obisnuita) este pacificata exista posibilitatea ca acea libertate sa fie cunoscuta.

Aceasta cunoastere este proprie constiintei non-duale, insa este lipsita de identitate deoarece in procesul cunoasterii descopera ca este indivizibila cu libertatea pe care o cunoaste.

In general suntem inrobiti de cunoasterea duala despre constiinta .

Sprijinindu-ne pe diverse sisteme filosofice ne construim o infrastructura intelectula pe care credem ca o putem folosi inspre transcenderea pozitiilor pe care le postulam fara sa intelgem ca "complexity breeds complexity" fiind mereu hipnotizati de grandoarea devenirii conceptuale.Promisiunea iluzorie a acestei deveniri este depasirea prapastiei pe care cunoasterea duala o creaza prin scindarea experientei in subiect si obiect, solidificand-o si creand separare.Numai ca aceasta prapastie este falsa, nascuta din ignoranta.Caci intreaga experienta este indivizibila cu constextul cunoasterii in care apare.Cum cunoasterea este lipsita de identiate la fel sunt si fenomenele care apar in campul acesteia iar superioritatea acestei cunoasterii este ca intrezareste minciuna gandirii care nu face decat sa ne separe si indeparteze de realitatea experientei.

Un credincios ar citi asa :

Jnanadakini a scris:

Insa tot ce pot face fiintele ganditoare e sa-si imagineze.

Imaginatie care acopera ca norii stralucirea soarelui.Soarele este insa vesnic acolo la fel cum libertatea este inerenta constiintei non-duale.Insa aceasta libertate nu este intrezarita datorita jocului perpetuu al constiintei duale de solidificare a experientei.

Cand constiinta duala(mintea obisnuita) este pacificata exista posibilitatea ca acea libertate sa fie cunoscuta.

Imaginatia capaciteaza gandul. Gandul lui Dumnezeu a fost inainte de "la inceput a fost cuvantul" Practic noi ca si creatie divina ne putem considera materializari ale gandului divin. Practic tot ce a trecuit sa faca Creatorul a fost sa-si imgineze.

Nici noi care santem creati dupa chipul si asemanaea Sa nu santem limitati in gandire decat de aspiratiile noastre. Nu putem avea realizari asemeni Lui fiindca la nastere ne-au fost retezate cele mai lungi pene din aripi ca sa nu incercam sa zburam inainte de a sti unde vrem sa ajungem. Un credincios care a cochetat" cu filosofia [Heidegger] spune ca "omul este doar un Dumnezeu neputincios".

Nu-l citez pentru a ma repeta ci pentru a arata ca ridicarea unei cetati pe o certitudine [fundatie] cum este credinta poate duce la aceleasi rezultate si concluzii indiferent de cultura.

Soarele,..fiecare om are soarele" lui !

Intr-o lume care pluteste pe valurile mereu agitate ale neperenitatii ideilor umane ,filosoful incearca sa cladeasca "castele de gandire", iar palatul tot cade si care pana cand asemeni mesterului Manole ingroapa in ea ceva foarte scump lui : Orgoliul .

Abia de atunci in colo caramizile plutesc ca prin farmec si fiecare manuire a mistriei creaza inca o treapta a unui edificiu ce in final se dovedeste a nu fi realizat numai de el si care in ciuda nematerialitatii sale incalzeste , sufletul si elibereaza mintea de jaloane. Ei bine,..de aici incepe libertatea ,atat cat e ea proprie oamenilor care vad viata ca pe o oportunitate intru devenire.

Iar tu spui :

Jnanadakini a scris:

..................

Cand constiinta duala(mintea obisnuita) este pacificata exista posibilitatea ca acea libertate sa fie cunoscuta.

........................

Sprijinindu-ne pe diverse sisteme filosofice ne construim o infrastructura intelectula pe care credem ca o putem folosi inspre transcenderea pozitiilor pe care le postulam fara sa intelgem ca "complexity breeds complexity" fiind mereu hipnotizati de grandoarea devenirii conceptuale.

Pacificarea mintii despre care spui este efectul cel mai comun pentru acei care aleg sa creada in Ceva /Cineva superior lor acceptand astfel simplitatea si calmul din mintea care a gasit raspunsul la problema ce-I ocupa cea mai mare parte din resurse".

Jnanadakini a scris:

Cum cunoasterea este lipsita de identiate la fel sunt si fenomenele care apar in campul acesteia iar superioritatea acestei cunoasterii este ca intrezareste minciuna gandirii care nu face decat sa ne separe si indeparteze de realitatea experientei.

Cunoasterea prin revelatie , [nu prin intelegere laica,filosofica] ,este mai putin tributara experientei care la randul ei se poate constitui in norul de care vorbeai la inceput , incetosand si mai tare un drum plin de deductii neperene dar care imbraca forme frumoase si unduitor-seducatoare demne de fata Morgana , ori proprii omului care se crede Dumnezeu inca inainte de a-si fi inceput ascensiunea spirituala

Sunt un om liber ,dar sunt ingradit de propriile mele nevoi.:)))) Sunt liber daca stiu sa-mi duc constiinta dincolo de materialismul acestei lumi ,daca...

Liber doar pe interval scurte de timp. Ne putem raporta la zile/ore/minute si nimic mai mult.

Libertatea e in atitudine, in spiritul care te anim(a)i, nu in conventiile conform carora realitatea pe multiplele ei planuri te obliga sau te obligi sa existi.

ala care face ce vrea, cand vrea, cum vrea si fara sa-i pese de nika

Ala e inconstient si dupa parerea mea cel mai putin liber.Libertatea ti-o da cuvantul daca il folosesti cand si cum trebuie.

sturlubeata a scris:

Ala e inconstient si dupa parerea mea cel mai putin liber.Libertatea ti-o da cuvantul daca il folosesti cand si cum trebuie

Cuvantul te inrobeste daca te atasezi de vreunul sau in general de gandire si vorbire, el sta la temelia limbajului gandit si vorbit si a conceptului, pana la urma insusi cuvantul, oricare, e un concept.

Ce ar fi daca in loc de "indragostela" sa traiasca omul gandul indragostelii?

Libertatea ti-o da atitudinea din care izvorasc cuvintele, zic eu.

Liber este cel care nu mai spera la nimic.

Cei care lucra la I.O.L. (Intreprinderea Oamenilor Liberi).