Intreaba-ma orice nu ai putut sa intrebi pe altcineva

Miercuri_ a scris:

, plus inca vreo 2-3 private.

Mai am o intrebare: De ce toti prietenii dragi (asa cum le spui tu) ti-au ajuns adversari (asa cum le spui tu)?

"Pai in cel putin 10 am interactionat, nu prea fericit ce-i drept, plus cateva(mai mult de 2-3)in care mi-ai dat puncte din alea ca sa ajung reputat"

Nu-mi amintesc. Sigur am dat puncte pentru postare, nu tinand cont ca esti tu. E posibil si ca tu sa-ti fi schimbat pseudonimul de mai multe ori, iar eu n-am tinut socoteala, ca sa incheg in mintea mea o imagine coerenta/unitara a mai multor nickname-uri care imi pareau fara legatura.

"Ai emotii?"

Deloc.

"Acum sigur te-am convins sa-mi faci profilul ala."

Raspunde la chestionarul de mai sus, adresat I_deei, si trimite-mi-l pe privat.

Astfel voi putea sa iti zic lucruri serioase, nu la nivel de joaca.

S.R. a scris:

tu ti-ai pus vreodata problema ca gresesti ?

Desigur. Cine a urmarit evolutia mea pe forum stie ca mi-am facut autoanaliza cu multa vreme in urma, si am evoluat eliminandu-mi greselile (mai ales ca erau recunoscute in public).

Tu?

S.R. a scris:

Spune-mi cu ce ai progresat tu in acest timp.

Nemo! a scris:

Desigur. Cine a urmarit evolutia mea pe forum stie ca mi-am facut autoanaliza cu multa vreme in urma, si am evoluat eliminandu-mi greselile (mai ales ca erau recunoscute in public).

Tu?

Nu le-ai eliminat, tot te mai apuca analizele necerute. Ce-i drept, esti mai prietenos acum.

Eu stiu ca atunci cand zic de naspa gresesc, cand zic de bine gresesc, cand sunt obiectiv de obicei am dreptate. Cand am dreptate e cel mai naspa.

Care e diferenta dintre strategie si stratagema?

In ianuarie si februarie, pe fondul unor zile foarte solicitante la munca, plus probleme in familie, plus o dieta extrema, am suferit de insomnie crunta. Si cand dormeam, aveam ceva cosmaruri greu de digerat. Dar a trecut, acum noaptea dorm, multe s-au rezolvat si ziua nu mai am regimul ala de activitate. Oboseala cronica sigur am, dar poate asta o fi si cauza celeilalte. Daca as fi de capul meu, toata ziua as zace, as dormi si as manca. N-am chef sa socializez cu oameni in carne si oase, insa cand am ceva timp de voie, uite, ca acum, stau pe net.

Nemo! a scris:

Spune-mi cu ce ai progresat tu in acest timp.

E topic despre tine, dar fie, iti satisfac placerea perversa. Sunt mai calm, mai sarcastic, mai rau, mai sceptic, mai lucid, mai bun la ce eram inainte. Nu se datoreaza contrelor, ci experientei de viata care nu face altceva decat sa creasca, insa nu din carti sau idei. Psihologia poate fi o arma utila, insa nu rezolva problemele celui care se straduieste sa o invete.

Tu cum ai progresat ? Ca in afara de faptul ca esti mai prietenos pentru ca ai invatat rabdarea, nu vad vreun progres. Poate imi scapa mie ceva.

I_deea a scris:

Dieta extrema din pacate aduce multe dezechilibre in corp.

E posibil ca sa ai unele lipsuri de substante importante, vitamine.

Ar fi bine sa mergi la un endocrinolog, ar putea descoperi surprize. Tot ce e descoperit la timp si tratat bine aduce sanatatea rapid.

"cand dormeam, aveam ceva cosmaruri greu de digerat"

Asta se poate lega de multe... aici ar fi cateva piste de urmat. Chiar ar fi interesant de stiut ce teme erau in acele cosmaruri. Ar trebui vazut daca exista o teama de moarte, daca au existat decese in familie/prieteni in ultimii ani, care au avut un impact asupra starii tale de bine, asupra structurarii in fata vietii/conditiei umane/mortii.

"Daca as fi de capul meu, toata ziua as zace, as dormi si as manca."

Corpul tau simte nevoia sa recupereze ceva ce a pierdut (poate ai sarit peste ore de somn, din dorinta de a face fatza la orarul incarcat de serviciu/treburi casnice), ori isi recupereaza vitaminele/nutrientii de care a saracit in dieta extrema. E posibil sa fie si o demotivare legata de serviciu: iti place ce faci? te duci cu entuziasm la serviciu? asta ai ales tu?

"N-am chef sa socializez cu oameni in carne si oase"

Poate ai ajuns la saturatie cu aceiasi si aceiasi oameni, cu aceleasi idei, repetate pana la plictis, cu aceleasi reactii... ai putea sa schimbi mediul, sa iti cauti prieteni noi, prin hobbyuri noi, cercuri de pasionati, iesiri cu alti oameni, etc.

"probleme in familie"

Aici e de lucrat pana la rezolvarea completa, cat mai buna posibil.

E un plan extrem de important in ceea ce priveste oboseala/vitalitatea.

Suntem la psihiatru aici?

Nemo, de ce ai ocolit cea mai importanta intrebare pe care o pusese Miercuri?

La ultima ma refer.

P.S. Sa-mi zici daca te deranjeaza ca postez in topicul tau personal, o sa ma opresc...respect topicele personale cateodata.

S.R. a scris:

E topic despre tine, dar fie, iti satisfac placerea perversa. Sunt mai calm, mai sarcastic, mai rau, mai sceptic, mai lucid, mai bun la ce eram inainte. Nu se datoreaza contrelor, ci experientei de viata care nu face altceva decat sa creasca, insa nu din carti sau idei. Psihologia poate fi o arma utila, insa nu rezolva problemele celui care se straduieste sa o invete.

Tu cum ai progresat ? Ca in afara de faptul ca esti mai prietenos pentru ca ai invatat rabdarea, nu vad vreun progres. Poate imi scapa mie ceva.

Eu observ la tine un Parinte Critic foarte dezvoltat.

Il simt si acum, in aceasta conversatie. E cel care spune NU, cu indarjire, cu forta (o forta care ar putea fi canalizata spre uniune, nu separare, spre invatare prin acceptare reciproca, nu respingere, spre curaj, nu spre frica).

Tu ai multe de aparat, insa nu intelegi ca te lupti cu prea multa forta si pentru obiective minore.

Acest Parinte Critic te duce spre "cinism, tarsala", si restul lucrurilor insirate mai sus. E o povara grea, dar iti face placere sa gafaiesti sub ea. Te simti in felul tau erou, un Moromete care apara o capita de paie contra tuturor.

Ai inca multa incrancenare in tine, multa amaraciune, multa nemultumire, te simti nedreptatit de viata si de oameni.

Inca proiectezi pe celalalt neputintele si defectele proprii. Acuzi, pasezi responsabilitatea, critici... oare vei gasi usurare astfel? Ai gasit pana acum fericirea pe calea asta?

Psihologia pentru tine este "arma", nu ustensila.

Eu am progresat intelegandu-ma mai bine, structurandu-mi multe planuri, schimbandu-mi valori, principii, transformandu-ma radical.

Nu ma astept ca tu sa vezi asta, pentru ca ai inca un Parinte Critic dezvoltat, iar Parintele Critic niciodata nu va recunoaste ceva bun la "adversar", el tine sa fie el "cel mai cel", desi nu intelege cat de obositor si inutil este acest consum de energie pentru atat de putin.

Acum iar vei tipa ca am facut analize si asta e infam si cumplit, dar chiar nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza e sa nu dau Parintelui tau Critic nicio hrana. Nu il voi creste. Decid sa interactionez cu partea buna din tine, nu cu Parintele Critic, care e plictisitor de repetitiv.