Intreaba-ma orice nu ai putut sa intrebi pe altcineva

Pharrell24 a scris:

Te consideri batran la 37 de ani?(scriai "in tinerete")

Nu ma consider batran, chiar ma simt de 16 ani.

:)

Cand vorbeam de tinerete am facut o impartire a stadiilor vietii potrivit lui Verza, marea autoritate in Psihologia varstelor, se studiaza la facultate.

laursan3 a scris:

Prin topicul acesta incerci sa te cunosti pe tine raspunzand la intrebari la care nu te astepti?

Si asta.

Dar e plictisitor sa te cunosti numai pe tine, oricate ai avea de descoperit.

A descoperi ceea ce au altii e interesant, imprevizibil, si pare nesfarsit (raportat la scurtimea existentei noastre).

Nemo! a scris:

Am ajuns sa inchei o etapa in viata mea, si simt nevoia sa clarific punctul in care ma aflu in urcusul meu spre zenit.

E o provocare si pentru mine, si pentru cei care ma cunosc de mai multa vreme pe forum, pentru a ne reinventa relatiile.

Am pus poza pentru ca asa e mai corect, ca oamenii sa stie cu cine discuta de fapt. Cred ca e un acces de sinceritate si devoalare.

Crezi ca e corect a numi interactiunea cu cineva, chiar placuta fiind, relatie? Nu e prea mult spus?

Cand ai plans ultima data?

Oooo, Kosmotro reloaded! Poti sa-mi faci un profil psihologic? Accept orice parere fara suparare.

Fiero a scris:

Crezi ca e corect a numi interactiunea cu cineva, chiar placuta fiind, relatie? Nu e prea mult spus?

Eu vad lucrurile mai cibernetic asa, nu atat de emotional. Pentru mine o relatie nu e doar cea serioasa, stabila, ci si o interactiune mai superficiala, dar care reveleaza totusi lucruri despre cei doi interlocutori, si constituie un schimb de energii.

O interactiune poate fi si intre elemente chimice, sau intre animale care se ciocnesc, maraie oleaca si se duc in amarul lor mai departe.

La oameni, e vorba de mai mult, chiar daca pare o interactiune superficiala: ei schimba energii, emotii, idei, meme, comportamente, reactii, atitudini, gesturi, mimici, priviri, etc.

De aceea, memele comportamentale/ideatice se propaga atat de rapid in mase.

Daca stau de vorba cateva minute cu un vagabond din gara, pe banca, in aerul noptii, si schimb cu el cateva vorbe, deja pentru mine e vorba de o relatie. Dar si daca ma plimb prin gara si intalnesc un dubios masiv cu mutra de infractor, si el imi testeaza apararea prin priviri fixe, expresii faciale intimidante, eu ii opun o forta egala in priviri si gestica, am avut o relatie, pentru ca am schimbat energii. Ceva s-a schimbat in fiecare, prin interactiune, si nu vom mai fi niciodata ca inainte de intalnire.

Kahila a scris:

Cand ai plans ultima data?

Am lacrimat oleaca azi, privind filmul acesta:

In ultimele saptamani ma uit doar la filme de Oscar sau apreciate de critici de film.

Acesti regizori ating puncte foarte sensibile pentru oricine, subiecte profunde pentru conditia umana.

Am constatat ca devin prea induiosabil pe zi ce trece...

Miercuri_ a scris:

Oooo, Kosmotro reloaded! Poti sa-mi faci un profil psihologic? Accept orice parere fara suparare.

Din pacate am citit doar 2-3 postari ale tale, nu imi pot face o idee despre cineva din asa putin material.

Daca ai raspunde la chestionarul adresat mai sus I_deei, cu siguranta as putea spune multe.

Nemo! a scris:

1. Puteam sa raman, dar la acea vreme eram patriot, atasat de Romania, traditionalist. M-am intors ca sa ajut aceasta tara, sa fac ceva pentru romani, pe care ii indrageam asa cum i-a iubit Eminescu, cu pathos si compasiune.

2. Aici pe Roportal am prieteni dragi dar si adversari. Nu e asa usor sa mergi pe alt forum si sa iti faci o retea noua de dusmani. A-i irita profund pe niste necunoscuti cere timp si energie. Deocamdata imi e mult mai convenabil sa progresez prin interactiunea cu retelele de prieteni si oponenti de aici. Din interactiunea cu adversarii mei invat foarte multe, avansez, si asta ma multumeste. Si ei invata, si asta ma multumeste.

3 Din punctul tau de vedere, poti sa cataloghezi atitudinea mea drept "bagare in seama cu japca".

Din punctul meu de vedere, eu vad altfel. Eu vad fluturele splendid acolo unde altii vad doar o crisalida banala, si chiar omul insusi se percepe o crisalida, si e multumit cu asta.

E stupefiant pentru mine sa vad clar ca omul poate mai mult si totusi se complace in stagnare.

Din punct de vedere spiritual e un mare chin pentru mine sa vad omul satisfacut cu potentialitatile blocate, ca un arbore chircit si parjolit, cand ar putea fremata cu ramurile inverzite in vant.

Pentru unii joc rolul Demiurgului ce iradiaza compasiune.

Pentru altii sunt fratele uman, semenul aflat pe cale, care intinde o mana.

Pentru altii sunt doar o voce in noapte, un salut si atat.

Pentru unii joc rolul diavolului ce ridica obstacole, provoaca si starneste, sfideaza si ironizeaza, atatoneaza si hartuieste, insa e bine sa nu se uite ca obstacolul depasit duce intotdeauna la dezvoltare.

Toti cei provocati de mine au avut ceva de invatat din aceasta interactiune.

Pentru mine aceasta este miza: cresterea personala si cresterea celuilalt.

1. Ce-ai, mah ?

2. Eu n-am invatat nimic din contrele cu tine, stiam de la bun inceput ca te depasesc. Care e rostul ? Nu asa inveti.

3. Tu esti prea poetic, eu sunt scarbit de poezie la ora asta si de tot ce e frumos dar ramane ascuns in noi pentru ca asa ne-am invatat, sa fim carnati unii cu altii, de tarsa, de oftica, de bulangeala si din alte ratiuni umane. Pentru mine joci rolul lu' ala care e sub observatia mea sa vad daca te schimbi in bine si nu mai enervezi oamenii, ca pe mine vad ca ai terminat sa ma enervezi.

Cresterea personala... mda... industria asta a creat multi prozeliti, "it's doc Gerbil's world", parca stau de vorba cu martienii.

I_deea a scris:

Ok. Ce e de facut atunci cand ajungi sa te simti obosit de viata? Eu imi petrec viata acum efectiv tragand de mine. Parca ma imping in fiecare zi ca sa merg mai departe, singurul 'lucru' care ma opreste sa stau pe loc este ca nu vreau sa fac rau altcuiva prin lenea asta a mea de viata. Sunt asa, amorfa, nimic si aproape nimeni nu ma mai motiveaza. Deci, ce e de facut? A nu se intelege ca am tendinte suicidare (m-am gandit la asta dar nu ma atrage). Doar ca ma simt ca o femeie de 80 de ani.

Oboseala asta poate are cauze in planurile atinse de mine in chestionarul adresat mai sus tie.

De obicei aceasta oboseala nu apare peste noapte, ci se depune treptat, insesizabil, pana ce omul se prinde ca nu e ceva in regula, constientizeaza ca are o problema si se decide sa ia masuri.

Omul poate lua apa prin multe locuri, daca armura sa e gaurita. Cand au fost facute gaurile? De cine? Cate sunt? In ce puncte vitale? Cum se pot remedia?

Dar e posibil si ca oboseala sa nu provina din cauzele atinse in chestionar, ci sa aiba o cauza fiziologica, ex. tiroida dereglata de la stres, diabet ascuns, anemie, alergii, apnee de somn, probleme cu inima, ore de somn sarite, samd.

In acest caz, identificarea bolii prin analize si urmarea unui tratament readuce vitalitatea imediat.

Ca si cum afli butonul blocat, il rasucesti si pac! vine pofta de viata.

Dar se poate si ca lucrurile sa fie mai complicate, sa fie mai multe cauze, unele mentale, altele emotionale, altele de mediu, etc.

De exemplu: primesti hrana emotionala toxica din jur?

Nemo! a scris:

Pai in cel putin 10 am interactionat, nu prea fericit ce-i drept, plus cateva(mai mult de 2-3)in care mi-ai dat puncte din alea ca sa ajung reputat, plus inca vreo 2-3 private. Ai emotii?

Mai am o intrebare: De ce toti prietenii dragi (asa cum le spui tu) ti-au ajuns adversari (asa cum le spui tu)?

Acum sigur te-am convins sa-mi faci profilul ala.

S.R. a scris:

"stiam de la bun inceput ca te depasesc"

Si daca m-ai depasit, in care anume punct ai ajuns?

"Nu asa inveti"

Dar cum?

"Pentru mine joci rolul lu' ala care e sub observatia mea sa vad daca te schimbi in bine si nu mai enervezi oamenii, ca pe mine vad ca ai terminat sa ma enervezi."

Oamenii pot sa se oftice din multe cauze atunci cand interactioneaza cu mine: din orgoliu, din incapatanare, din refuz de a progresa, din mecanisme defensive gresit aplicate, din proiectie (ma vad ca pe un personaj neplacut din trecutul lor, cu care isi permit, pe cand cu the real bad guy din trecutul lor nu si-au permis), din placerea de a stagna, de a se complace in apatie calduta, din placerea de a umili fara a risca riposte care i-ar ustura, din sentimente negative la care tin cu dintii, din ranchiuna, din complexe de inferioritate/superioritate, din frustrari, din rivalitate mimetica cu un adversar consistent, din rivalitate sexuala, din frica, din frica de intimitate, din teama ca isi vad principiile/valorile/sloganurile supuse la o analiza dura, din teama ca li se prabusesc fundatiile iar reconstruirea i-ar costa timp si energie, din dorinta de a pastra imaginea buna dar falsa pe care si-au construit-o cu greu in comunitate, din ura de sine, din focalizarea pe separare nu pe comuniune, din neputinta propriilor defecte nelucrate, din rusine, din autoinvinuire, din placerea de a critica si acuza, din justitiarism exagerat, din dorinta de a face pe eroul salvator al comunitatii, samd.

Cine are urechi de vazut sa inteleaga.

:)

Nemo! a scris:

"stiam de la bun inceput ca te depasesc"

Si daca m-ai depasit, in care anume punct ai ajuns?

"Nu asa inveti"

Dar cum?

"Pentru mine joci rolul lu' ala care e sub observatia mea sa vad daca te schimbi in bine si nu mai enervezi oamenii, ca pe mine vad ca ai terminat sa ma enervezi."

Oamenii pot sa se oftice din multe cauze atunci cand interactioneaza cu mine: din orgoliu, din incapatanare, din refuz de a progresa, din mecanisme defensive gresit aplicate, din proiectie (ma vad ca pe un personaj neplacut din trecutul lor, cu care isi permit, pe cand cu the real bad guy din trecutul lor nu si-au permis), din placerea de a stagna, de a se complace in apatie calduta, din placerea de a umili fara a risca riposte care i-ar ustura, din sentimente negative la care tin cu dintii, din ranchiuna, din complexe de inferioritate/superioritate, din frustrari, din rivalitate mimetica cu un adversar consistent, din rivalitate sexuala, din frica, din frica de intimitate, din teama ca isi vad principiile/valorile/sloganurile supuse la o analiza dura, din teama ca li se prabusesc fundatiile iar reconstruirea i-ar costa timp si energie, din dorinta de a pastra imaginea buna dar falsa pe care si-au construit-o cu greu in comunitate, din ura de sine, din focalizarea pe separare nu pe comuniune, din neputinta propriilor defecte nelucrate, din rusine, din autoinvinuire, din placerea de a critica si acuza, din justitiarism exagerat, din dorinta de a face pe eroul salvator al comunitatii, samd.

Cine are urechi de vazut sa inteleaga.

:)

In niciunul, oricum prostiile astea din orgoliu n-au niciun rost, dau un rahat de satisfactie de moment si dupa nu castigi nimic, nu exista nicio miza reala.

Inveti vorbind cu oamenii si experimentand, nu enervandu-i sa vezi ce or sa faca.

Da, din multe motive, da' tu ti-ai pus vreodata problema ca gresesti ?