La cum merg lucrurile pe lumea asta, sorry, eu stiu o chestie - dai in mine, dau in tine, doar ca eu dau mai tare, vreau ceva, iau, daca se poate, daca nu, ignor si trec peste si tot asa. In cazul in care un om incearca sa se reformeze, poate sa incerce, el e tot ala rau care a fost candva in ochii celor din jur, deci ori e rau la superlativ si obtine ce doreste, ori e smerit pe o perioada de multi ani, pana ce ceilalti considera ca l-au pedepsit destul. Ar urma intrebarea: asta face pe cineva fericit ? Nu, dar oamenii nu-s fericiti daca-s fericiti... ca altfel, ar conlucra pentru fericirea asta.
Intreaba-ma orice nu ai putut sa intrebi pe altcineva
Început de soogee, Lun 20 aug 2012 · 1.870 răspunsuri · 323.235 vizualizări · închis
S.R. a scris::think: Ideile astea imi aduc aminte de crestinii care stateau sa fie vanati pe strazi...
Uite, aici sunt de acord cu tine.
S.R. a scris::think: Ideile astea imi aduc aminte de crestinii care stateau sa fie vanati pe strazi...
Daca vrem sa construim ceva intre oameni, nu sa ne frecam nervii intr*un razboi etern stupid, nu avem alta cale.
Crestinii aceia au inteles niste lucruri, si construiau punti intre ei, construiau o lume, o utopie.
Lasand la o parte crestinismul, acest nucleu de gandire relationala il afli si in alte religii, sau sisteme de gandire.
Tolstoi l-a redescoperit independent de crestinism. Thoreau, Gandhi, la fel.
Daca vrem sa putem trai in pace unii cu altii, sa nu ne ucidem cu vorba sau pe bune, nu avem alta cale decat sa invatam treptat sa convietuim, sa vedem ce scrasneste in rotitele relatiilor, si sa remediem.
Crestinismul a fost o cale in istoria ideilor, si azi avem o gandire umanista care poate profita de ceea ce au explorat primii crestini, care erau entuziasti nu pe degeaba, ci pentru ca li s*a deschis o lume nebanuita in fatza ochilor.
Allexandrra a scris:SR, tu nu ai cum sa imi arati mie asa ceva in mod autentic, fiindca suntem complet diferiti. Ar mai fi si alte motive, pt. care nu ai putea. Nu ai putea sa imi oferi decat ceva fals. La randul meu, nu iti voi putea oferi decat tot ceva fals.
Am incercat figura propusa de tine cu mai multe persoane (indiferent de sex) si a iesit un dezastru. Nu oi fi eu in stare. Dar am auzit ca se intampla si unor oameni de o mare noblete sufleteasca.
Putem fi politicosi unul cu altul si atata tot.
Doar am dat un exemplu care sa ilustreze cum rabdarea si comportamentul frumos nu ar schimba nimic altceva decat ca n-ar mai aparea postari rautacioase. In viata reala lucrurile sunt si mai tragice si mai implacabile. Stiu ca lumea este... rea, dar altfel nu pare sa functioneze sau sa doreasca a functiona.
S.R. a scris:La cum merg lucrurile pe lumea asta, sorry, eu stiu o chestie - dai in mine, dau in tine, doar ca eu dau mai tare, vreau ceva, iau, daca se poate, daca nu, ignor si trec peste si tot asa. In cazul in care un om incearca sa se reformeze, poate sa incerce, el e tot ala rau care a fost candva in ochii celor din jur, deci ori e rau la superlativ si obtine ce doreste, ori e smerit pe o perioada de multi ani, pana ce ceilalti considera ca l-au pedepsit destul. Ar urma intrebarea: asta face pe cineva fericit ? Nu, dar oamenii nu-s fericiti daca-s fericiti... ca altfel, ar conlucra pentru fericirea asta.
Uite, vad ca mergi exact la tinta, la radacina relelor, ceea ce inseamna ca meditezi serios la aceste chestiuni.
Spui ca ceilalti il pedepsesc destul. Si ce conteaza pedeapsa pentru un om care a trecut cu gandirea dincolo de pedeapsa/ego de aparat?
El nu are nimic de aparat, onoare, reputatie in comunitate.
Si atunci isi permite sa recreeze relatia. El ia initiativa asta, chiar daca din partea cealalta nu va veni poate niciodata nicio intampinare.
Si ce daca nu va veni? Castigul este in primul rand personal.
Ce inveti acum iti va folosi in casnicia ta, care va fi fara erori, de exemplu.
:)
Allexandrra a scris:SR, tu nu ai cum sa imi arati mie asa ceva in mod autentic, fiindca suntem complet diferiti. Ar mai fi si alte motive, pt. care nu ai putea. Nu ai putea sa imi oferi decat ceva fals. La randul meu, nu iti voi putea oferi decat tot ceva fals.
Sesizez o problema de aprofundat aici: de ce conflictul/aversiunea/separarea ar fi autentice, dar respectul/politetea ar fi false?
De ce parem mai autentici in razboi decat in cooperare?
Ce anume suna fals in respect si aprecierea celuilalt?
S.R. a scris:Doar am dat un exemplu care sa ilustreze cum rabdarea si comportamentul frumos nu ar schimba nimic altceva decat ca n-ar mai aparea postari rautacioase. In viata reala lucrurile sunt si mai tragice si mai implacabile. Stiu ca lumea este... rea, dar altfel nu pare sa functioneze sau sa doreasca a functiona.
Sa lasam la o parte forumul. Te temi in viata reala, la serviciu, intre prieteni, ai putea fi considerat un om moale, un papalapte care se lasa calcat in picioare, de care smecherii ar incerca sa profite, pentru ca nu ii mai intimidezi?
Nemo! a scris:Uite, vad ca mergi exact la tinta, la radacina relelor, ceea ce inseamna ca meditezi serios la aceste chestiuni.
Spui ca ceilalti il pedepsesc destul. Si ce conteaza pedeapsa pentru un om care a trecut cu gandirea dincolo de pedeapsa/ego de aparat?
El nu are nimic de aparat, onoare, reputatie in comunitate.
Si atunci isi permite sa recreeze relatia. El ia initiativa asta, chiar daca din partea cealalta nu va veni poate niciodata nicio intampinare.
Si ce daca nu va veni? Castigul este in primul rand personal.
Ce inveti acum iti va folosi in casnicia ta, care va fi fara erori, de exemplu.
:)
In ce consta acel castig ? 
Ce invat eu daca relationez cu cineva care in mod evident nu doreste sa relationeze cu mine, iar daca face asta, o face la modul negativ ? Sa nu zici smerenia, pls...
Sau sa intreb altfel, de ce as relationa cu forta cu cineva ?
Nemo! a scris:Sa lasam la o parte forumul. Te temi in viata reala, la serviciu, intre prieteni, ai putea fi considerat un om moale, un papalapte care se lasa calcat in picioare, de care smecherii ar incerca sa profite, pentru ca nu ii mai intimidezi?
Nu ma tem de asa ceva, nici nu incerc sa intimidez pe nimeni, e un joc complex, care are insa printre altele si partea de defilare cu capacitatile combative (nu ma refer strict la lupta fizica, ci la lupta de toate genurile, mai ales cea de dominare prin popularitate). Cat despre oameni moi si slabi... well, nu-ti face iluzii, ceilalti ii vor sfasia in secunda 2, sau ii vor exploata.
Editat Mie 5 sep 2012 23:55
S.R. a scris:Ce invat eu daca relationez cu cineva care in mod evident nu doreste sa relationeze cu mine
De exemplu, inveti sa reactionezi corect, ca sa te deprinzi bine pentru cand vei avea copii si nevasta.
Sa ii cresti ca pe niste pomisori ce se intind spre soare, fara sa ii strivesti fara sa iti dai seama.
"Sau sa intreb altfel, de ce as relationa cu forta cu cineva ?
Nu cu forta, mai, ci inveti sa reactionezi cand cineva intra in perimetrul tau.
Fii Nemo si o sa vezi lumea in mod spiritual. :roll: Treci in papucii celuilalt. Jocul de la NLP. Nu o faci analitic ci spontan
Editat Joi 6 sep 2012 00:22
Nemo! a scris:De exemplu, inveti sa reactionezi corect, ca sa te deprinzi bine pentru cand vei avea copii si nevasta.
Sa ii cresti ca pe niste pomisori ce se intind spre soare, fara sa ii strivesti fara sa iti dai seama.
"Sau sa intreb altfel, de ce as relationa cu forta cu cineva ?
Nu cu forta, mai, ci inveti sa reactionezi cand cineva intra in perimetrul tau.
Aaa... ok, stii, daca eram eu foarte destept, cum ma crede lumea cateodata, probabil nu mai eram jandarm... Deci, in romana, ce inseamna mai exact ce zici tu acolo ? (partea cu pomisorii striviti din greseala) Ca pe undeva inteleg eu ce vrei tu sa spui, ca asa inveti sa lasi omul sa se dezvolte liber, sau ceva de genul, dar cred ca e mai mult de inteles decat atat, sau cel putin asa sper.
Cat despre perimetru - e simplu, cine nu te sufera nu se va baga singur in seama, deci daca-l bagi tu in seama, se pune intrebarea, care ar fi castigul, altul decat sa-ti incasezi injuraturi sau sarcasme cu stoicism ?
Nemo! a scris:Sesizez o problema de aprofundat aici: de ce conflictul/aversiunea/separarea ar fi autentice, dar respectul/politetea ar fi false?
De ce parem mai autentici in razboi decat in cooperare?
Ce anume suna fals in respect si aprecierea celuilalt?
Asta este natura umana deocamdata. Sa speram ca vom evolua.
Oamenii primitivi erau ostili sau prietenosi. Fara nuantari. Civilizatia si educatia nu au reusit sa schimbe prea mult asta. Exista si oameni carora nu li se potriveste caracterizarea asta, dar sunt extrem de putini si mai calca si ei pe alaturi.
Aversiunea, din experienta mea, are un rol foarte important in stadiul in care ne aflam: ne ajuta sa ne pastram identitatea.
Am mai dat exemplul asta: nu pot sa il respect pe Basescu, nu pot sa o respect pe Udrea. Evident, nici sa ii apreciez. Sa nu se simta nimeni comparat cu Basescu si Udrea, ca sunt convinsa ca nu exista asemenea fiinte josnice pe forumul asta.