Dzidzean a scris:
Vazand ca esti un bun cunoscator al muzicii instrumentale, as vrea sa stiu cu ce anume stimuleaza gandirea omului muzica fara versuri.
O sa raspund si eu, daca nu te superi, pentru ca Nemo a argumentat mai mult cum e receptata muzica, nu a spus prea multe despre elementele ei si cum stimuleaza ele mintea. O sa fiu cam ambiguu poate, pentru ca voi folosi multe concepte intr-un spatiu relativ restrans. In primul rand, muzica are anumite elemente fundamentale :
-ritmul : cel mai "primitiv" element. Nu e o supriza aici, muzica primitiva/preistorica consta in principal din ritm. Orice ritm angajeaza o sumedenie de tipare neuronale mai mult sau mai putin specifice, care se traduce in stari, emotii, etc. E format dintr-o succesiune de durate muzicale, cel mai bine proportionale. Doimea, patrimea, optimea, etc. Asta ajuta ca ritmul sa fie usor de perceput. Niste note cantate la intervale de timp ciudate, nu par sa detina "ritm". Se considera ca muzica cea mai buna e cea cu ritmul variate, complexe, nu cea care urmeaza un singur ritm. Se exemplu unii sustin ca muzica baroca activeaza emisferele in cel mai mare procent comparativ cu alte genuri. Altii sustin ca Mozart de fapt ar face asta, altii ca orice melodie are un anumit caracater curativ asupra psihicului, si indirect asupra fizicului.
Mai am de adaugat faptul ca muzica care e formata in principal de ritm e resimtita la nivel instinctual. Exacerbeaza in principal instinctul. Multa muzica din cultura noastra intra la categoria asta. Poate de-aia e si muzica ritmata e cea mai preferata in cluburi si la petreceri, pentru ca instinctul scapa omul de povara inhibitiilor :D
-melodia : se resimte la nivel afectiv cel mai mult, reprezinta o succesiune de note care au sens pentru creier. Cel mai adesea sunt note din aceeasi gama, ba chiar dintr-un anume acord care lucreaza cel mai bine. Nu e un secret ca majoritatea melodiilor sunt bazate pe progresii de cate 3-4 acorduri care se repeta. Acordurile astea constitutie fundalul armonic al cantecului. Melodia in sine e construita in general din aceste notele acestor acorduri, pentru ca sunt usor de recunoscut, formeaza tipare neuronale predictibile si deci da o senzatie de familiaritate. Exista asa-zisa muzica "atonala" care a aparut la inceputul sec XX, curent condus de a doua scoala vieneza de muzica clasica. Muzica asta nu foloseste notele unei singure game muzicale, ci note random, toate cele 12 tonuri muzicale. Aceasta muzica e foarte greu de digerat, multi nici nu o numesc muzica. A se vedea Schonberg, Weber, Berg, etc. E greu de digerat pentru notele nu formeaza un tipar previzibil, un tipar cunoscut de mintea umana. Nu mai ai o gama muzicala in care notele urmeaza frumos intervale bine cunoscute (do, re, mi, ....), ci apar aleatoriu, ceea ce produce creierului confuzie si anxietate.
-armonia : asta e data de relatia dintre mai multe note percepute simultan și modul în care aceste relații sunt organizate în timp. (definitie de pe Wiki). Practic ceea ce vorbeam mai sus despre acorduri, si modul in care ele se succed. Exista anumite reguli care te poate ajuta sa selectezi ce acord ar urma cel mai bine dupa un altul. Totul pentru ca e mai usor de recunoscut de catre tiparele noastre neuronale. Armonia, dupa prof. Iamandescu se resimte la nivel cognitiv, si putina muzica, in general clasica si jazzul, ajung sa stimuleze la acest nivel.
In concluzie, muzica e doar o sumedenie de tonuri, cu anumite frecvente specifice (note) care se succed dupa anumite durate (proportionale) si care sunt separate de diferite intervaluri. Conteaza atat nota in sine care e cantata in acel moment, dar si relatia in care se afla fata de celalalte note. Adica daca tu canti o melodie in Do Major, si introduci undeva o nota care nu face parte din gama Do Major, o vei simti tensionata, nelalocul ei. Doar asa muzica are sens, doar asa ea stimuleaza anumite tipare din creier si induce relaxarea, eliberarea de catecolamine, etc. Ea trebuie sa foloseasca anumite elemente pentru a fi recunoscuta de creier. Muzica instrumentala influenteaza la fel de bine ca si muzica cu versuri, daca nu si mai bine. Nu cuvantul in sine stimuleaza, ci doar nota, sunetul, si modul in care se afla in relatie cu celalalte note (armonia). Sunetul in sine, fie ca e o simfonie, un track DnB sau un simplu ton (o nota prelungita la infinit) are acest efect, bun sau rau, in functie de caracteristicile sale. Heavy metalul de ex foloseste o groaza de intervale disonante, ceea ce il face sa sune depresiv. Multa muzica comerciala pune accentul prea tare pe bas, iar suntele de frecvente prea joase pot provoca anxietate. Deci, muzica chiar e o sabie cu doua taisuri : te poate relaxa, sau te poate imbolnavi. Sunetul e un stimul, si ca orice stimul genereaza reactii din partea creierului, care pot fi benefice, sau nu.
Cum a zis si Pitagora, muzica e matematica !
Link-ul meu
