Rose`s a scris:Si in ce ghicesti? :D
In petale de trandafir, savarine, scoici.
Sparkenbroke a scris:
"de ce japozenii au ritualuri multe iar altii au mai putine?"
Dezvoltarea istorica a dus la niste conditii specifice in Japonia. Cine vrea sa ii inteleaga trebuie sa porneasca de la faptul ca au fost izolati in arhipelag, mai putin expusi influentelor altor popoare (gandeste-te la popoarele europene cat de mult s-au influentat in decursul istoriei, cu granite fluctuante, schimburi comerciale, aculturatie, etc).
Un factor important e religia. 84% dintre japonezi sunt fie buddisti, fie shintoisti. Aceste religii sunt mai putin dinamice decat altele, mai preocupate sa pastreze starea de fapt decat de schimbare. Crestinismul este mai expansiv: Iisus a zis "Mergeti in toata lumea si vestiti la toata faptura, cine nu va crede se va osandi".
Alti factori sunt cei reprezentati de conditiile istorice din feudalismul japonez. Taranii erau foarte striviti de catre sistemul de nobili-samurai. Ultimul taran care a reusit sa avanseze pe scara sociala a fost Hideyoshi (1537-1598), care a ajuns seful suprem, unificand provinciile feudale intr-o singura putere. Dar Hideyoshi imediat ce a ajuns la putere a luat taranilor toate armele, pentru ca ei sa nu se mai rascoale contra samurailor. Astfel taranii au devenit si mai legati de pamant. Pana la Hideyoshi inca mai putea avansa spre functii, daca erau viteji si priceputi in manuirea armelor. Dupa Hideyoshi, orice schimbare in situatia lor grea nu a mai putut fi posibila.
Observa ca foarte multi factori de dezvoltare istorica in Japonia feudala concura la pastrarea ritualurilor din vechime, ceea ce duce la faptul ca inca astazi mentalitatea lor e imbibata de ritualuri. Compara cu popoarele europene medievale, in care crestinismul, cu toate ereziile si schismele si reformele a fost ca un cazan sub presiune, in care popoarele s-au influentat reciproc, si au fost mai deschise spre schimbare. De aceea popoarele europene cu deschidere la oceane si mari au fost cele care au explorat planeta. O situatie similara cu a japonezilor o au chinezii, care sunt izolati de conditiile geografice (deserturi, lanturi muntoase de netrecut, mari). Si chinezii s-au limitat la a conserva ritualurile si starea de fapt, pe cand, daca ar fi vrut, ar fi putut cuceri lumea. Insa mentalitatea lor a fost inversa: ei au inconjurat China cu un Mare Zid, ca sa se protejeze de influentele care ar fi putut aduce schimbari prea mari. Blestemul chinezilor vechi era:"iti doresc sa traiesti in vremuri interesante" (adica vremuri de schimbari).
"de ce nu se impaca oamenii mai repede?"
Din orgoliu, ego lezat, frica, aversiune neconstientizata, focus pe respingere, mecanisme defensive exagerate, rani mai vechi nevindecate, sensibilitate prea mare, ranchiuna, memorie prea buna care prea tine minte jignirile, ego slab structurat care se protejeaza gresit prin conflict/neiertare, samd
"de ce vrem un Dumnezeu?"
Pentru ca ne simtim mici, singuri, abandonati, copii ai nimanui, pierduti intr-o lume prea mare. Si a infrunta toate astea barbateste nu e usor.
"de ce suntem destepti dar ne comportam ca prosti de multe ori?"
Pentru ca inca nu ne cunoastem bine pe noi insine. Inca mai avem de experimentat ca sa putem sa ajungem si mai solizi interior. Mai avem o doza de naivitate, de riscuri prea mari asumate gresit, ori o prea mare prudenta cand nu e cazul.
Schopenhauer are o teorie interesanta in care spune ca la inceputul vietii luam decizii gresite pentru ca nu ne cunoastem puterile, si ne luam la tranta cu situatiile, ne frigem pentru ca nu ne dam seama ca situatia nu e pentru noi. Insa dupa cativa ani de experimentare, incepem sa intelegem mai bine care situatie e pentru noi si care nu, nu mai luam decizii gresite, si spunem ca "ne-am maturizat", cand de fapt adevarul e ca ne-am prins ca nu mai trebuie sa ne bagam in situatia cutare care risca sa se termine prost pentru noi, tocmai pentru ca ne-am ars inainte cu ceva similar.
Nemaigresind, nici nu mai suferim, si asa ajungem treptat la o seninatate.
"de ce la unii oameni nu infolresc florile chiar daca sunt bine ingrijite?"
Florile sunt foarte sensibile la aura umana, nu sunt niste obiecte de decor cum le percepem noi. Sunt vii si in rezonanta cu psihicul uman.
Daca vei citi cartea "Viata secreta a plantelor" vei vedea tot felul de experimente care duc spre niste concluzii destul de greu de acceptat pentru noi, oamenii, care ne tinem sus si tare cu inteligenta si afectivitatea noastra.
Persoanele care au efecte nefaste asupra sanatatii plantelor sunt cele care fie au boli ascunse, fie au un mental incarcat si de idei/simtaminte negative, fie cele care sunt prea sensibile si fragile si se incarca din pacate cu negativitatea altora, sunt ca niste bureti pentru surplusul de negativitate din altii, si sufera inutil, afectand astfel si florile.
