Fernandaa a scris:
liniste se gaseste aici ?
Da, draga, ia niste liniste direct de la mine, nu sta la rand
:)
Allexandrra a scris:
Imi trecuse si mie prin cap ca explicatie pentru lipsa semnelor de constiinta la copiii crescuti de animale. E dintr-o nuvela foarte faina, scrisa de Aldous Huxley, Micul Arhimede: `Poate ca oamenii de geniu sunt singurii oameni adevarati. In toata istoria neamului omenesc n-au fost decat cateva mii de oameni adevarati. Si noi, ceilalti, ce suntem? Animale educabile. Fara ajutorul oamenilor adevarati, noi n-am fi descoperit aproape nimic`.
Problema copiilor crescuti de animale ramane un mister pentru stiinta.
Marea problema a biologiei/etologiei/filosofiei moderne (vezi Dennett) este: care este sediul constiintei?
Unde rezida constiinta de sine? Daca dupa Pribram creierul are o structura holografica, atunci cum se formeaza memoria, care este baza constiintei de sine?
Cine ia deciziile cu milisecunde inainte ca "eul" sa le perceapa?
Cine este "observatorul" de care vorbeste Carl Sagan in "Balaurii raiului" si care nu este "eul constient"?
Stim ca personalitatea copiilor se formeaza prin educatie, avand la baza mimetismul.
Dar daca un copil e crescut de lupi, nu se poate spune ca el a copiat mecanisme de reactionare in fata situatiilor de la lupi? E ca e tabla goala, pe care poti scrie orice. In fata unei situatii neprevazute (ex. fosnet in padure-alarma-frica-reactia instinctiva "lupta sau fugi) copilul poate reactiona ca un om (daca are un om in preajma de la care sa invete o atitudine de om) sau ca un lup (daca e crescut de un lup).
Atunci copilul ramane animal, pentru ca nu a avut sansa sa primeasca o educatie umana, fiind abandonat in padure, sau devine animal, pentru ca a primit o educatie de la lupi?
Se spune ca manipulatorii/escrocii/parazitii si pradatorii umani ce subzista pe cheltuiala altora/psihopatii/sociopati sunt mai apropiati de animal decat de om in cadrul spectrului bogat uman.
Victimele lor chiar au folosit cuvinte de acest gen in descrierea lor: "sarpe", "fiara", "tigru", "leu", descriind ciudate senzatii de paralizie psihica si fascinatie in fata manipulatorului, asa cum pasarea e hipnotizata de sasaitul sarpelui si ochii sai magnetici si cade paralizata de pe creanga in gura pradatorului.
Comparatia lui Huxley mi se pare corecta, deci, dar cam apasata, si e bine sa fie redusa la proportiile corecte. Doar manipulatorii sunt animalici, restul sunt oameni, iar geniile/inventatorii/liderii altruisti stralucesc pentru ca au o capacitate intelectuala/emotionala foarte ridicata (RAM mare, hard mare).
Intre animalici si genii exista un spectru larg de tipologii de oameni buni, desi mai obisnuiti, care nu stralucesc neaparat prin excelare, insa au rostul lor de a imbiba societatea cu energii pozitive, calmante, infloritoare si co-creatoare.
Desigur, in cazul Romaniei procentajul lor e mai redus.
Geniile, ca Eminescu de ex., se manifesta si prin disponibilitatea lor afectiva si umana in fata altora. Omul Eminescu mi se pare interesant, obnubilat de creatorul Eminescu.
De ex, Eminescu era foarte rabdator, deschis, cald, prietenos, insa venea Caragiale si il freca la nervi pana ce se aprindea.
O singura data s-a enervat rau de tot, a dat cu o calimara in capul unui gazetar troglodit, si l-a trimis la origini, pentru ca ala chiar merita.
Insa in rest era un om cald si prietenos, iertator si saritor.
In sensul asta ei trag intr-adevar societatea inainte, pentru ca asa cum zice Schopenhauer, geniile tintesc o tinta pe care obisnuitii nu o vad, deci ei deschid cai acolo nimeni nu le banuieste, si astfel traseaza energiile vortexuale ale unei epoci intregi, alegand viitoruri bune din viitorurile posibile, exact asa cum face Hari Seldon in Fundatia lui Asimov.
Ideea lui Huxley e interesanta, si sa nu uitam ca el e un scriitor, deci cauta inconstient sau voit dramatismul, impresionarea, de aceea va ingrosa tusele. E bine sa reducem ideea la proportiile firesti.
Aceasta idee e dezvoltata si de Hesse in "Lupul de stepa".
,,Pe drumul lung de la peşte, pasăre şi maimuţă p
