_altul a scris:
Exista doua moduri de infaptuire a pacatului. Alaturi de Hristos au fost rastigniti 2 talhari, amandoi aveau pacate la fel de mari, si totusi unul a fost iertat unul nu.
Iertarea nu tine de gravitatea pacatului ci de ceea ce s-ar numi "atitudine" fata de pacat.
Virtutea cea mai mare a unui crestin este smerenia. Ceea ce il impiedica pe diavol sa se pocaiasca este mandria.
Atitudinea "rebela" fata de credinta, este identica cu mandria diavolilor si faptele lor.
De aceea e mai grav ce au facut ele pentru ca se incadreaza la pacate care nu pot fi iertate.
Apoi se incadreaza in curentul de lupta impotriva Bisericii, adica ceea ce face anticristul.
Nu pierderea sau luarea vietii este grav, pierderea sufletului propriu si al celorlati este cel mai grav lucru.
Cei care l-au rastignit pe Hristos pot fi iertati, cei care fac pacate impotriva Duhului Sfant nu vor fi iertati niciodata.
Nu trebuie sa imi spui toate aceste lucruri care tin de credinta in D-zeu, fiindca le stiu si ai dreptate. Dar nu cu aceeasi masura judeci cine sa faca inchisoare pe lumea asta, si cat. Nu bagam in inchisoare pe cine nu are credinta, nu e asa? Tu nu judeci in contextul faptelor incriminatoare in sine, ci in perspectiva credintei, ceea ce nu te baga in inchisoare, cu cat crezi mai putin, mai mare sa fi pedeapsa.
D-zeu nu este absurd, nu baga in inchisoare pe oponentii lui, deocamdata suntem egali in fata lui, indiferent de fapte. Pe lumea cealalta doar el va hotari daca ai tu dreptate sau altul.
_altul a scris:
De aceea e mai grav ce au facut ele pentru ca se incadreaza la pacate care nu pot fi iertate.
Apoi se incadreaza in curentul de lupta impotriva Bisericii, adica ceea ce face anticristul.
Nu pierderea sau luarea vietii este grav, pierderea sufletului propriu si al celorlati este cel mai grav lucru.
Cei care l-au rastignit pe Hristos pot fi iertati, cei care fac pacate impotriva Duhului Sfant nu vor fi iertati niciodata.
Aici ai dreptate in parte, fiindca tu nu vezi clar decat faptele, nu cunosti motivatiile, sufletul acelor oameni, relatia lor cu D-zeu, cu lumea intreaga.. Nu poti spune cine va fi iertat si cine nu, poti cel mult face o analogie si promova o idee, o viziune, o invatatura. Doar ca realitatea este foarte diversa si nu o cunosti la fel cum o cunoaste cel in cauza sau D-zeu, tu oferi un reper al credintei.
Si pacatele contra Duhului Sfant nu sunt usor de incadrat, si poti sa te pocaiesti si dupa ce le infaptuiesti. Pe cand o crima este cam ireversibila, nu poti invia mortul. Eu cred ca nu toate pacatele au aceeasi gravitate, chiar si cele aparent blasfemitoare, poate fi ceva mai inocent decat te poti astepta pana si tu. Dupa mine personal, ce am intalnit pe forum ca declaratii "eu sunt preotul lui D-zeu" si asa mai departe, e pe departe mult mai grav. Despre fetele acelea am rezerve ca ar fi procedat din pura rautate.
_altul a scris:
Posibil sa vad lucrurile un pic diferit, desi asa ar trebui sa vada toata lumea. Luarea vietii unui om este grava dintr-un singur motiv: nepregatire pentru moarte, si ramanerea pe drumuri a celor apropiati. Altfel dorinta crestinului este sa scape de viata asta cat mai repede si sa ajunga la viata viitoare.
Eu vreau sa traiesc cat mai mult, alaturi de oameni. Ce va fi apoi e oricum fara sfarsit, de ce m-as grabi?
Daca as muri n-ar fi mare paguba, doar pentru mine si cativa. Dar n-as vrea sa fiu cobaiul cuiva pt asta.