stupid_me a scris:De fapt, asta ne doare mai tare, nu? :)
Nu cred, depinde de ce reprezinta persoana respectiva pt. tine.
Rose`s a scris:Hmm,oarecum interesant si m-a facut sa ma gandesc la cum as reactiona eu, sau ce as gandi. Nush ce sa spun, pe mine oamenii ma plictisesc relativ repede. Incredere totala nu pun in nimeni absolut; in general din inertie actionez in asa fel incat sa nu fie nevoie sa ma bazez pe nimeni. Iar atunci cand e nevoie s-o fac, n-a fac cu asteptari si iau in calcul si esecul increderii depuse. Toata lumea e de incredere... pana la proba contrarie.
In cazul meu sunt putini oameni care reusesc sa-mi trezeasca interesul permanent, insa asta n-are legatura cu increderea pe care le-as acorda-o ori ba. Cred ca printre oamenii pe care noi ii consideram drept plictisitori sunt multi care merita incredere, tot asa cum printre oamenii ce ni se par interesanti sunt multi ce n-ar merita increderea noastra.
Pe mine chiar ma scoate din sarite sa apelez la ajutorul cuiva, evit pe cat posibil asta, nu neaparat din lipsa de incredere in cineva, ci datorita faptului ca eu cred ca ceea ce face un om pt. el insusi e intotdeauna mai bine facut decat ce fac ceilalti. Atunci cand stie cu adevarat ce vrea, desigur. Si nu-mi place sa-i sacai pe altii cu cererile si problemele mele, pt. ca fiecare le are, cu siguranta, pe ale lui.
Sa-mi provoace suferinta ca nush cine nu-mi acorda incredere? Nici pe departe. Increderea se castiga, iar daca evidenta nu-i scoate ochii, atunci e paranoia respectivei persoane, nu a mea si ma datasez. Nu poti forta pe nimeni nici sa gandeasca, nici sa te perceapa intr-un fel sau altul. Mi se pare irational sa sufar pt ca alt om nu ma percepe cum vreau eu; si total neinteresant pana la urma.
Nu m-am gandit la "duca din lunca" cand am vorbit de suferinta provocata de neincredere, sa stii, 
ci la suferinta provocata de acele persoane la care tii si care-s importante pt. tine sau de aceea suferinta provocata de anumiti oameni cu care traiesti alaturi zilnic, fie ca iti place sau nu, si a caror neincredere iti poate provoca neplaceri (spre exemplu, gandeste-te la o relatie cu un sef mereu suspicios, ce te suspecteaza incontinuu ca-l sabotezi si care, din pricina gandurilor paranoice, ajunge sa te saboteze el insusi cu adevarat). Da, suferintele provocate de felul in care esti perceput de tusa Floarea si nea Gheorghe, Mita si Gigel, sunt de-a dreptul prostesti, insa cele care decurg din cele doua exemple enumerate de mine nu cred ca pot fi considerate asa. Si-s inevitabile, chiar daca poti invata sa mai atenuezi din intensitatea lor.
Indigo 1 a scris:Poate am fost prea sintetica in ceea ce am spus mai sus asa ca am sa revin, da este vorba de cunoasterea de sine si de cunoasterea celorlati. Exista momente in viata fiecaruia dintre noi cand am fost dezamagiti, cand ne-a fost inselata increderea, cand am descoperit ca pe afara e vopsit gardul si inauntru e cu totul altceva, ca cei in care ti-ai pus increderea te-au deceptionat.
In urma unor astfel de experiente ai doua alternative sa devii neincrezator in oameni sau sa continuii sa crezi in ei chiar daca poate cu mai multa circumspectie. Sa-ti pierzi total increderea in oameni nu e insa o solutie.
Le acordam celor din jur increderea noastra in momentul in care consideram ca acele persoane ne cunosc si ne inteleg . Daca ni se intampla ca acei oameni sa nu reactioneze asa cum consideram noi nu inseamna ca nu mai exista oameni demni de incredere.
Ai cuprins esenta si asta e important. Eu am citit anapoda ce-ai scris si-mi cer scuze ca am dat o replica aiurea postarii tale, care n-avea legatura cu ceea ce-ai scris tu, ci cu felul pocit in care am citit eu. :)