O anumita doza de neincredere este fireasca si necesara, ferindu-ne de necazuri si impiedicandu-ne sa dam credit oricarei persoane, scutindu-ne astfel sa cadem in plasa escrocilor de orice gen. Exista insa oameni carora, desi nu li e da niciun motiv sa suspecteze de neincredere pe cineva, ba chiar in ciuda dovezilor si asigurarilor primite, nu sunt capabili sa aiba incredere. Asta seamana cu un fel de autosabotaj. Asemenea oameni, mereu neincrezatori, suspectandu-i pe toti de necinste, aflati incontinuu in garda, nu pot dezvolta legaturi sanatoase (fie ca-i vorba de legaturi de prietenie, de legaturi de dragoste sau de legaturi profesionale) cu nimeni, riscand sa se izoleze, sa ramana singuri, singuratatea nefiind in acest caz o aspiratie a lor, ci doar consecinta propriului comportament. O alta consecinta a neincrederii este aceea ca ea provoaca suferinta atat acelor persoane ce-s incapabile sa se increada in cineva cat si persoanelor in care acestea refuza sa se increada. Ce parere aveti despre astfel de oameni?
Neincrederea - intre protectie si autosabotare
Început de Zero*, Mar 31 iul 2012 · 12 răspunsuri · 4.532 vizualizări
ca-s candidati la paranoia. Cunosc astfel de oameni. Sunt capabili sa exaspereze si cea mai rabdatoare si binevoitoare persoana.
Atunci cand ne cunoastem si stim ce vrem, avem incredere.
Atunci cand ne indoim de puterile pe care le avem devenim intransigenti sau neincrezatori.
.
Editat Mar 31 iul 2012 20:36
cred cs se referea la cunoasterea de sine.
Amarena a scris:cred cs se referea la cunoasterea de sine.
Multumesc! N-am nicio scuza ca am citit aiurea.
Si subscriu la ce-a spus.
Fiero a scris:O anumita doza de neincredere este fireasca si necesara, ferindu-ne de necazuri si impiedicandu-ne sa dam credit oricarei persoane, scutindu-ne astfel sa cadem in plasa escrocilor de orice gen. Exista insa oameni carora, desi nu li e da niciun motiv sa suspecteze de neincredere pe cineva, ba chiar in ciuda dovezilor si asigurarilor primite, nu sunt capabili sa aiba incredere. Asta seamana cu un fel de autosabotaj. Asemenea oameni, mereu neincrezatori, suspectandu-i pe toti de necinste, aflati incontinuu in garda, nu pot dezvolta legaturi sanatoase (fie ca-i vorba de legaturi de prietenie, de legaturi de dragoste sau de legaturi profesionale) cu nimeni, riscand sa se izoleze, sa ramana singuri, singuratatea nefiind in acest caz o aspiratie a lor, ci doar consecinta propriului comportament. O alta consecinta a neincrederii este aceea ca ea provoaca suferinta atat acelor persoane ce-s incapabile sa se increada in cineva cat si persoanelor in care acestea refuza sa se increada. Ce parere aveti despre astfel de oameni?
Nici o parere . Se autoelimina din start in ceea ce ma priveste si sa fie sanatosi in suferinta lor .
Fiero a scris:O alta consecinta a neincrederii este aceea ca ea provoaca suferinta atat acelor persoane ce-s incapabile sa se increada in cineva cat si persoanelor in care acestea refuza sa se increada. Ce parere aveti despre astfel de oameni?
De fapt, asta ne doare mai tare, nu? :)
Sincer, cand pui asa problema, iti dai seama ca nici tu la randul tau nu poti fi de incredere.
Suna intors pe dos?..hmm..
Editat Mie 1 aug 2012 10:39
Hmm,oarecum interesant si m-a facut sa ma gandesc la cum as reactiona eu, sau ce as gandi. Nush ce sa spun, pe mine oamenii ma plictisesc relativ repede. Incredere totala nu pun in nimeni absolut; in general din inertie actionez in asa fel incat sa nu fie nevoie sa ma bazez pe nimeni. Iar atunci cand e nevoie s-o fac, n-a fac cu asteptari si iau in calcul si esecul increderii depuse. Toata lumea e de incredere... pana la proba contrarie.
Sa-mi provoace suferinta ca nush cine nu-mi acorda incredere? Nici pe departe. Increderea se castiga, iar daca evidenta nu-i scoate ochii, atunci e paranoia respectivei persoane, nu a mea si ma datasez. Nu poti forta pe nimeni nici sa gandeasca, nici sa te perceapa intr-un fel sau altul. Mi se pare irational sa sufar pt ca alt om nu ma percepe cum vreau eu; si total neinteresant pana la urma.
Poate am fost prea sintetica in ceea ce am spus mai sus asa ca am sa revin, da este vorba de cunoasterea de sine si de cunoasterea celorlati. Exista momente in viata fiecaruia dintre noi cand am fost dezamagiti, cand ne-a fost inselata increderea, cand am descoperit ca pe afara e vopsit gardul si inauntru e cu totul altceva, ca cei in care ti-ai pus increderea te-au deceptionat.
In urma unor astfel de experiente ai doua alternative sa devii neincrezator in oameni sau sa continuii sa crezi in ei chiar daca poate cu mai multa circumspectie. Sa-ti pierzi total increderea in oameni nu e insa o solutie.
Le acordam celor din jur increderea noastra in momentul in care consideram ca acele persoane ne cunosc si ne inteleg . Daca ni se intampla ca acei oameni sa nu reactioneze asa cum consideram noi nu inseamna ca nu mai exista oameni demni de incredere.