România
Roportal.ro

Romania, apara-ti sufletul!

Început de TINERI PENTRU ROMANIA, Dum 29 iul 2012 · 648 răspunsuri · 30.203 vizualizări · închis

TINERI PENTRU ROMANIA187 mesaje#471
Blues a scris:

Si ce au castigat?

Patria.

O familie nu poate exista fără un cămin.

Un Popor nu poate exista fără o Patrie, fără un teritoriu.

Teritoriul e esenţial.

Trăim din produsele lui şi-i asimilăm intim elementele materiale care intră în compoziţia corpului nostru.

Suntem plămădiţi din Pământul Patriei.

Teritoriului îi datorăm valorile noastre materiale.

Agricultura şi industria folosesc resursele solului şi subsolului.

Avem puţine lucruri din trecut.

Cea mai mare parte a obiectelor de preţ, a palatelor a dispărut fără urmă.

Cele mai multe cetăţi au ajuns ruine.

Dar Pământul a rămas.

Pământul e cea mai sigură bogăţie.

Pământul trebuie apărat chiar şi cu preţul vieţii.

Fără un teritoriu am rătăci de colo colo pentru a ne asigura existenţa.

Nu am putea realiza nimic.

Nu am putea să ne îmbunătăţim nivelul de trai.

Nomazii nu şi-au depăşit condiţia, nu au evoluat.

Patria stabileşte între noi o comunitate de gusturi, de credinţă, de obiceiuri şi de activitate practică.

Dar legătura prin care Patria ne uneşte e mai mult decât atât.

Ne iubim Pământul ca pe un prieten credincios, ca pe un relicvariu ce cuprinde toate emoţiile noastre.

Nu e pentru noi un Pământ obişnuit.

Imaginea sa o purtăm în suflet pentru că pe el trăim şi pentru că în el ne sunt îngropaţi morţii.

Pământul e teatrul istoriei noastre, e moşia comună crescută şi apărată de strămoşi care au

udat-o cu sudoare, cu sânge şi cu lacrimi.

aramis a scris:

„Razboiul ne-a stricat, nu mai sintem buni de nimic. [...] Nu mai sintem tineri. Nu mai vrem sa cucerim lumea. Sintem niste fugari. Fugim de noi insine. De viata noastra. Aveam optsprezece ani si incepeam sa iubim lumea si existenta; dar a trebuit sa le impuscam. Primul obuz care a explodat ne-a lovit in inima.”

Erich Maria Remarque

Nimic nou pe frontul de vest

Aseneth a scris:

Urmasii lor pot sa posteze pe roportal. Merita cateva milioane de vieti, nu?

povestea vorbei a scris:

Moama ce misto e la "televizor", stai sa-l mai rulez o data, dar mai intai sa-mi iau niste seminte; wow!!!! am vizionat fara sonor prima data, poftim? e de-a dreptul inaltator, mai ales pe fondul acesta muzical din "Razboiul Stelelor" (sau "Imperiul Contrataca"?)

In realitatea lor si-au castigat moartea, in realitatea altora au castigat recunoasterea meritelor post mortem (daca), iar in a altora au adus suferinta (familia lor si famiiliile celor pe care ei i-au ucis).

Cu cine sunt in razboi initiatorii si sustinatorii temei topicului interpretata asa cum se observa?

Ei au luptat:

Allexandrra a scris:

@Blues

Glorie, desigur. Eu zic sa le mai facem niste monomente, saracii oameni manati de `Inainte, flacai`, la moarte sigura si inutila.

Conflictul din Transnistria, declanşat la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut, e întrerupt, nu terminat.

În Ucraina mor oameni, se dau lupte şi nu se ştie cum vor evolua evolua lucrurile acolo.

Să detestăm războiul nu ne va folosi la nimic pentru că menţinerea păcii nu depinde de ce gândim sau simţim noi.

Să ni se vorbească de pace nouă, care încă nu ne-am revenit de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care suntem ameninţaţi şi care nu ameninţăm pe nimeni, are sens doar dacă se vrea să ni se întipărească teama în minte şi în inimi.

Să fim făcuţi să credem că pentru a avea pacea ajunge s-o dorim, înseamnă să ni se slăbească curajul, înseamnă să fim pregătiţi rău pentru pericolele care ne ameninţă.

Ar fi mult mai onest dacă ni s-ar spune, că războiul ne poate fi impus şi că trebuie să fim capabili să ne îndeplinim exemplar îndatoririle grele pe care el le comportă.

„Pacea nu se obţine strigând "pace".”, spunea Napoleon Bonaparte.

Editat Lun 12 mai 2014 15:35

Black velvet7.765 mesaje#472
Blues a scris:

Si ce au castigat?

Moartea si o cruce pe mormant, daca au avut vreunul... In plus, au fost transformati in material de propaganda de altii care viseaza sa aiba o soarta identica, luptand pentru o patrie pe care n-o ameninta nimeni...

aramis14.399 mesaje#473
TINERI PENTRU ROMANIA a scris:

Să ni se vorbească de pace nouă, care încă nu ne-am revenit de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care suntem ameninţaţi şi care nu ameninţăm pe nimeni, are sens doar dacă se vrea să ni se întipărească teama în minte şi în inimi.

lasa-l pe Bonaparte,

mai bine spune-mi cine te ameninta si ce traume ai tu de pe urma razboiului de acum 100 ani.

Ghebu90 mesaje#475

ROMÂNI ÎN VREME DE RĂZBOI ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE FAPTELOR LOR

Inima unei mame

Văleanu Ion, 25 de ani, soldat, pleacă la Bucureşti pe 21 septembrie 1916 pentru a merge la regimentul său. Are inima grea părăsindu-şi soţia şi fiul în vârstă de 7 luni. Câteva zile mai târziu îi scrie soţiei sale că va trece prin satul lor în drum spre front.
Femeia îşi ia copilaşul în braţe şi se duce devreme în locul pe unde regimentul urma să defileze. Trece fanfara, trec oamenii. Acolo ea îşi recunoaşte soţul. Atunci îşi ridică sus copilul pentru ca tatăl să-l vadă şi când acesta trece prin faţa ei îi strigă: „Lupţi pentru el!”
Trebuie să luptăm pentru ca fii şi fiicele noastre să aibă o Patrie mare, puternică şi bogată.

Scrisoarea unui învăţător soldat către elevii săi

Pe 24 septembrie 1941 învăţătorul soldat Vladimir Cojocaru, 27 de ani, trimetea la şcoala unde predase următoarea scrisoare:

„Domnule Director,

Vă rog să binevoiţi să citiţi copiilor din clasa mea rândurile următoare, scrise între două lupte, pentru că sunt o dovadă de recunoştinţă pentru afecţiunea lor faţă de mine.

Dragii mei,

Azi dimineaţă am fost într-un sat aflat la vreo doi kilometri de linia frontului. Tristă privelişte! Ca mare parte dintre clădiri, şcoala a fost şi ea incendiată. Învăţătorul predă într-o cămăruţă cu pereţii înnegriţi de fum şi cu geamurile sparte. Acolo vreo cincisprezece copii, fete şi băieţi, neavând decât câteva mese improvizate, citesc, îşi fac temele şi îşi spun lecţiile în timp ce, nu prea departe, tunul bubuie furios.
Vă asigur, dragii mei prieteni, că am fost dureros de emoţionat în faţa acelor copii serioşi, gravi chiar, care nu ştiu dacă părinţii, luaţi de sovietici, li se vor mai întoarce vreodată şi a acelui învăţător, care, deşi încercat de propriile nenorociri, găsea totuşi puterea de a-şi face datoria.
Îmi venea să plâng şi abia puteam să vorbesc, dar resimţeam cu putere între acele ziduri înnegrite măreţia atitudinii grave a elevilor şi a energicei hotărâri a învăţătorului lor, toţi făcându-şi treaba cu acelaşi curaj, cu acelaşi calm, cu aceiaşi încredere.
Când în bătaia proiectilelor, sub un cer acoperit de fumul exploziilor, vezi o astfel de scenă, înţelegi mai bine cât sunt de mari resursele de energie şi de vitalitate ale Neamului nostru. Comparaţi situaţia pe care încerc să v-o descriu cu a voastră, micii mei prieteni. Unii dintre voi sunt preocupaţi de soarta cuiva plecat la război sau plâng pe cineva drag căzut în luptă. Colegii voştri din Est cunosc însă, pe lângă aceste nelinişti şi dureri, bombardamentele, incendiile, oroarea şi ruina, unii trăind chiar jalnic prin păduri în adăposturi de crengi construite în grabă.
Când luaţi masa în familie, când vă adunaţi toţi seara, când vă culcaţi liniştiţi în patul vostru, gândiţi-vă cu emoţie la colegii voştri din Est. Acei copii nu mai au cămin, nu mai au pat, nu mai au nimic şi totuşi merg la şcoală învăţând curajos cu învăţătorul lor la fel de necăjit ca ei.
N-aţi roşi că sunteţi mai puţin curajoşi? N-aţi face tot posibilul să fiţi mai învăţaţi, mai înţelepţi, mai buni ca să puteţi continua lucrarea începută de cei mari, lucrare pentru care atâţia viteji mor în fiecare zi?
Rămâneţi cu bine, dragi copii, vă sărut pe toţi.”
Trebuie să ne facem datoria de oameni şi de români oricât ne-ar fi de greu.


„Numai după ce în sânul unei colectivităţi se ridică altarul unei credinţe religioase comune se impune criteriul unor valori morale primite de toţi; se formează gustul pentru admirarea aceloraşi producţii artistice; se stabilesc norme de gândire pentru deosebirea adevărului de eroare; se exprimă gândul într-o limbă uniformă; se practică obiceiuri şi se utilizează invenţii tehnice comune etc., numai atunci se operează şi o apropiere mai trainică între indivizi, se luminează muncii omeneşti calea spre cooperare. Fără aceste bunuri care se ridică şi trăiesc deasupra gândului şi faptei fiecărui individ, activitatea socială este oarbă şi fără spor.

Individul, luat de sine, ar fi o arătare fără înţeles dacă în viaţa socială nu s-ar asocia şi contribui la existenţa bunurilor sufleteşti, la cultura poporului din care face parte.” – Constantin Rădulescu Motru

Ghebu90 mesaje#477

„ ...atacând naţionalitatea şi disciplina spirituală creştină a unei naţiuni o dezarmezi, o robeşti şi o distrugi...
Căci, naţionalitatea şi spiritualitatea morală creştină, se completează, se angrenează, aducând echilibrul vieţii omeneşti şi voinţa de păstrare. Fără forţa naţionalităţii ne descompunem, ne pulverizăm, pentru a cădea apoi pradă naţiunilor viguroase şi conservate.” - Ion I. Moţa


TIMP FĂRĂ PATRIE

de Lucian Blaga

Timp fără Patrie: râu fără ape,
secetă-n albie şi sub pleoape.
Timp fără Patrie: inimi învinse,
vârste nerodnice, cugete stinse.
Timp fără Patrie: sură poveste,
vuiet de cetină neagră pe creste.
Timp fără Patrie: ţarini ne-ntoarse,
zboruri defuncte şi suflete arse.
Timp fără Patrie: stingere-a torţei,
boltă neprietenă, clopot al sorţii.
Timp fără Patrie: dragoste-amară,
roiuri tânjind după raiuri şi ceară.

Black velvet7.765 mesaje#478
Ghebu a scris:

ROMÂNI ÎN VREME DE RĂZBOI ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE FAPTELOR LOR

Mai copii, incercati si voi sa lasati razboiul pentru altii, ca razboiul nu face decat sa distruga. Si asa e vai de capul Romaniei, razboi ii mai trebuie? Lasati jocurile si filmele cu batai si mai uitati-va si voi la alea de dragoste.

Make_Love_not_war.jpg

Toio31 mesaje#479
Ghebu a scris:

Îmi place!

Tot respectul pentru Armata Română.

Editat Lun 12 mai 2014 15:36

Toio31 mesaje#480
Allexandrra a scris:

Nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-ar face baietii astia in viata de zi cu zi, daca m-ar auzi zicand `x e un gunoi roman, pt. ca fura ca-n codru`, `y e o javra romana, pt. ca nu respecta niciun principiu` etc.

Postarea dv. e toxică.

Prin asocierea repetată a cuvântului român cu unele cuvinte ca gunoi, javră, hoţ, om fără principii creaţi intenţionat reflexe condiţionate de gândire asemănătoare cu acelea pe care Pavlov le crea căţeilor lui.

Vreţi ca atunci când se va rosti cuvântul român noi să resimţim automat o stare de disconfort, iar străinii să meargă fără voia lor cu gândul la ce poate fi mai rău. În felul acesta noi ne vom deznaţionaliza fără voia noastră, iar ceilalţi ne vor dispreţui fără să ştie exact de ce.

Nu e o atitudine tocmai prietenoasă.

Dacă vizaţi realmente hoţia v-aţi fi referit la hoţi fără să insistaţi asupra naţionalităţii lor.

.

← Înapoi la Discutii diverse