Blues a scris:Si ce au castigat?
Patria.
O familie nu poate exista fără un cămin.
Un Popor nu poate exista fără o Patrie, fără un teritoriu.
Teritoriul e esenţial.
Trăim din produsele lui şi-i asimilăm intim elementele materiale care intră în compoziţia corpului nostru.
Suntem plămădiţi din Pământul Patriei.
Teritoriului îi datorăm valorile noastre materiale.
Agricultura şi industria folosesc resursele solului şi subsolului.
Avem puţine lucruri din trecut.
Cea mai mare parte a obiectelor de preţ, a palatelor a dispărut fără urmă.
Cele mai multe cetăţi au ajuns ruine.
Dar Pământul a rămas.
Pământul e cea mai sigură bogăţie.
Pământul trebuie apărat chiar şi cu preţul vieţii.
Fără un teritoriu am rătăci de colo colo pentru a ne asigura existenţa.
Nu am putea realiza nimic.
Nu am putea să ne îmbunătăţim nivelul de trai.
Nomazii nu şi-au depăşit condiţia, nu au evoluat.
Patria stabileşte între noi o comunitate de gusturi, de credinţă, de obiceiuri şi de activitate practică.
Dar legătura prin care Patria ne uneşte e mai mult decât atât.
Ne iubim Pământul ca pe un prieten credincios, ca pe un relicvariu ce cuprinde toate emoţiile noastre.
Nu e pentru noi un Pământ obişnuit.
Imaginea sa o purtăm în suflet pentru că pe el trăim şi pentru că în el ne sunt îngropaţi morţii.
Pământul e teatrul istoriei noastre, e moşia comună crescută şi apărată de strămoşi care au
udat-o cu sudoare, cu sânge şi cu lacrimi.
aramis a scris:„Razboiul ne-a stricat, nu mai sintem buni de nimic. [...] Nu mai sintem tineri. Nu mai vrem sa cucerim lumea. Sintem niste fugari. Fugim de noi insine. De viata noastra. Aveam optsprezece ani si incepeam sa iubim lumea si existenta; dar a trebuit sa le impuscam. Primul obuz care a explodat ne-a lovit in inima.”
Erich Maria Remarque
Nimic nou pe frontul de vest
Aseneth a scris:Urmasii lor pot sa posteze pe roportal. Merita cateva milioane de vieti, nu?
povestea vorbei a scris:Moama ce misto e la "televizor", stai sa-l mai rulez o data, dar mai intai sa-mi iau niste seminte; wow!!!! am vizionat fara sonor prima data, poftim? e de-a dreptul inaltator, mai ales pe fondul acesta muzical din "Razboiul Stelelor" (sau "Imperiul Contrataca"?)
In realitatea lor si-au castigat moartea, in realitatea altora au castigat recunoasterea meritelor post mortem (daca), iar in a altora au adus suferinta (familia lor si famiiliile celor pe care ei i-au ucis).
Cu cine sunt in razboi initiatorii si sustinatorii temei topicului interpretata asa cum se observa?
Ei au luptat:
Allexandrra a scris:@Blues
Glorie, desigur. Eu zic sa le mai facem niste monomente, saracii oameni manati de `Inainte, flacai`, la moarte sigura si inutila.
Conflictul din Transnistria, declanşat la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut, e întrerupt, nu terminat.
În Ucraina mor oameni, se dau lupte şi nu se ştie cum vor evolua evolua lucrurile acolo.
Să detestăm războiul nu ne va folosi la nimic pentru că menţinerea păcii nu depinde de ce gândim sau simţim noi.
Să ni se vorbească de pace nouă, care încă nu ne-am revenit de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care suntem ameninţaţi şi care nu ameninţăm pe nimeni, are sens doar dacă se vrea să ni se întipărească teama în minte şi în inimi.
Să fim făcuţi să credem că pentru a avea pacea ajunge s-o dorim, înseamnă să ni se slăbească curajul, înseamnă să fim pregătiţi rău pentru pericolele care ne ameninţă.
Ar fi mult mai onest dacă ni s-ar spune, că războiul ne poate fi impus şi că trebuie să fim capabili să ne îndeplinim exemplar îndatoririle grele pe care el le comportă.
„Pacea nu se obţine strigând "pace".”, spunea Napoleon Bonaparte.
