DRAMA DEPOPULĂRII
Familia
-I-
Acelora care calculează egoist: „Unul, doi copii, atât!” Dumnezeu le-ar putea spune: „Zero!”
Acelora care practică perversiunile sexuale şi acelora care nu vor copii Dumnezeu le-ar putea spune: „Dispăreţi!”.
Când în loc să se dea viaţă se face lucrarea morţii, Dumnezeu la rândul său face lucrarea morţii şi pedepseşte încălcarea Legii.
Copiii pot fi răpiţi dintre noi de boli sau de accidente.
Dar nu-i ameninţă doar bolile sau accidentele.
Când cresc pot deveni victimele viciilor.
Într-adevăr răul dă târcoale adolescenţilor.
Lipsiţi de maturitatea adulţilor ei cad uşor pradă patimilor.
Prietenii neruşinaţi, desfrânatele le exploatează vanitatea, banii şi slăbiciunile ducându-i pe calea pierzaniei.
Asemenea nenorociri afectează în special pe cei cu unul, doi copii pentru că ei pot pierde tot: viitor, nume, fericire, avere.
Părinţii cu unul doi, copii nu prea au parte de tihnă.
Copiii pe care nu i-au vrut le strigă neîncetat reproşurile lor din neantul unde au fost împinşi.
Copiii pe care îi au par să le spună: „Dacă am fi fost mai mulţi aţi fi avut mai multe inimi care să vă iubească şi mai multe braţe care să vă ajute la bătrâneţe.”
Persoanele cu familie puţin numeroasă ar putea să-şi sfârşească zilele abandonate pe un pat de spital.
Copiii născuţi din egoism şi crescuţi în egoism devin egoişti.
Persoanele care au practicat perversiunile sexuale sau care nu au vrut copii riscă la bătrâneţe, după cum evoluează lucrurile, injecţia letală, eutanasierea.
Societatea nu-i va putea susţine pe cei care nu şi-au făcut datoria faţă de ea.
„Nu vrem să ni se chinuie copiii!”, spun părinţi orbi şi obţin exact contrariul a ceea ce şi-au propus.
Copiii Familiilor puţin numeroase sunt răsfăţaţi, moleşiţi, deci inapţi pentru viaţă.
Otrava moliciunii slăbeşte toate resorturile fiinţei umane şi-i paralizează voinţa.
Cel mai rău serviciu, pe care-l pot face părinţii copiilor lor e să-i scutească de muncă.
Fără muncă nu există suflete tari.
Încurajarea vanităţii şi inerţiei favorizează apariţia celor mai rele instincte umane.
Cea mai bună educaţie e să-i determini pe copii să tragă foloase din resursele lor
intelectuale şi fizice.
-II-
Când sunt copiii mulţi în casă, ei primesc în general o educaţie mai bună.
Familia numeroasă are prin ea însăşi o valoare educativă fiind o şcoală a disciplinei, moralităţii şi muncii.
Cu unul, doi copii idolatria e uşoară.
Cu mai mulţi idolatria e imposibilă.
Dacă aveţi unul, doi copii sunteţi sclavii lor.
Dacă aveţi cinci, şase sunteţi stăpânii lor.
Părinţii a cinci, şase copii nu pot ceda capriciilor lor pentru că o anumită severitate, o anumită austeritate le sunt necesare.
În Familia numeroasă respectul se impune prin forţa lucrurilor şi respectul e baza oricărei educaţii cât de cât serioase.
În familia cu un mare număr de copiii aceştia simt că pot conta doar pe ei pentru a-şi asigura viitorul şi se obişnuiesc de timpuriu cu efortul constant care e marea lege a vieţii.
Exemplul părinţilor lor, trudind din greu pentru a-i creşte, le arată copiilor că existenţa nu-i joacă şi-i face să accepte sacrificiul.
Copiii devin astfel ordonaţi, economicoşi şi virtuoşi.
Cu cât Familia are mai mulţi urmaşi cu atât e mai fericită.
Copiii singuri la părinţi sau care au doar un frate îi invidiază adesea pe copiii cu mai mulţi fraţi.
Copiii numeroşi au o copilărie şi o tinereţe vesele, spontan sociabile, obişnuite cu concesiile reciproce, cu contradicţiile, cu schimburile de idei şi sentimente.
Ei îşi fac unii altora o mulţime de mici servicii care-i pregătesc în mod fericit cu fricţiunile viitoare ale vieţii.
Cei mari devin ocrotitorii vigilenţi ai celor mici.
Cei fizic mai puternici le uşurează ascensiunea în carieră celor mai inteligenţi.
Toţi simt nevoia de a se întrajutora şi întrajutorându-se legăturile de afecţiune reciprocă se strâng.
Pare literatură dar sunt fapte, realităţi.
În prezenţa lor argumentaţia acelora care practică perversiunile sexuale sau a acelora care nu vor copii se dovedeşte neserioasă.
Lipsindu-le dorinţa şi curajul de a-şi face datoria ei ar vrea să-şi impună punctele de vedere tuturor.
Dezertorii să tacă!
Să vorbească doar cei care respectă Legea lui Dumnezeu!
Părinţii cu o casă plină de copii au multe de făcut dar truda lor îşi are răsplata ei.
Dacă un copil uită să însenineze inima părinţilor o va face altul.
Sunt toate şansele ca printre mai mulţi descendenţi să fie unul, doi mai dotaţi care să ridice prestigiul, reputaţia şi onoarea Familiei.
Dacă vine moartea ea lasă, în locul florilor prea repede secerate, alte flori care înfrumuseţează şi consolează căminul.
Şi de altfel aceşti copii care mor la o vârstă fragedă nu-şi veghează, de undeva de sus, părinţii şi fraţii?
Soţii sunt ajutaţi de naşterea copiilor.
De câte ori copiii nu-şi scapă mama de nestatornicia tatălui reamintindu-i acestuia îndatoririle sale!
De câte ori copiii nu-şi apără mama de ea însăşi, de frivolitate, de trândăvie şi de imprudenţele care ameninţă o existenţă lipsită de ocupaţie!
Persoanele cu copii numeroşi au fără îndoială multe griji dar şi multe satisfacţii.
Zâmbetele copiilor sunt ca nişte raze de soare şi fac casa să strălucească.
Copiii sunt comoara Familiei.
„Iată bijuteriile mele!” spunea o patriciană romană arătându-şi copiii.
Abundenţa vieţii dă o mulţumire care uşurează poverile, o mândrie care risipeşte tristeţile, o garanţie pentru viitor care alungă temerile.
O familie numeric mare e prin forţa lucrurilor un mediu unde inteligenţele se dezvoltă, unde energiile se amplifică şi unde, în consecinţă, rezultatele bune se obţin mai uşor.
Sunt oameni a căror viaţă grea se datorează odraslelor lor numeroase, dar sunt mult mai mulţi oameni a căror nenorocire, adevărată nenoricire, nenoricire intimă se explică prin faptul că nu au vrut copii.
Respect pentru Familiile numeroase!
Sunt în aceste Familii cetăţeni pentru a face Naţiunea prosperă, soldaţi pentru a apăra Ţara şi deschizători de drumuri pentru toate domeniile.
Predescu Virgil
