Citind in intregime, am avut brusc doua senzatii de deja vu. Una cu relatarea lui John, si alta cu replicile primite.
Omule John, am fost intr-o situatie similara.Nu chiar asa dramatica, dar tot coarne am purtat. Nu pot spune ca nu mi-a pasat, fiindca si eu o iubeam, dar m-am detasat in doar cateva zile.
Astazi, daca vreau sa invit acasa o prietena, (in prezenta ei, desigur), o vad cum face 13-14, dar zambeste si asta ma amuza.Inainte (din respect prostesc) evitam. Recunosc ca acum chiar am o doza de "sadism" cand ii tot invit prietenele ei...bune.
Daca vreau sa nu vin doua zile acasa, o sun si gata-i invoiala. Inainte trebuia sa ma revansez cu daruri multe, cu programare mult-anticipata si n-spe dovezi de la locul faptei...chiar incepuse sa ma enerveze cu regulile ei. Dar eram fidel si nu aveam a ascunde.
Acum, cand ma intreaba :"unde-ai fost?"...ii raspund "n-ai vrea sa stii", si nu comenteaza. E modul meu de ai arata ca pot fi si indiferent. Nu o insel, dar ea nu trebuie sa stie. Vad ca asa relatia merge mai bine.
Perioada in care n-am mai fost impreuna a fost una de retraire a adolescentei. Cu distractii si femei, cu libertate totala.
Femeile, asemeni barbatilor, sunt diferite. Nu sunt curve si nici hoate.Tu cauta sa vezi frumosul (nu frumusetea fizica), ca asta te va face sa te simti bine.Daca poti trece peste si ea te va cauta cu ganduri de impacare, nu ezita.Ar putea reveni schimbata.