Inselat...

Darianna ti l-a inchis.

Link-ul meu

Multumesc Pharell.

5, uite link-ulLink-ul meu, dar intrucat mai da eroare, uite si postarea:

In fine, sa revenim...Ceata a inceput sa piara.Elementul "necunoscut" si-a facut aparitia,asa, din prostie . ;)> O prietena venita in vizita i-a reprosat "amical", ca nu a anuntat-o si pe ia de intalnirea "intre fete",dintr-un BAR,la care a participat si un fost prieten de-al sotiei(a fost o scapare,uluitoare, facuta in prezenta mea).In ziua cu pricina ea fusese "la parinti".<>Acelasi prieten a participat si la nunta.E acelasi prieten care a continuat sa o caute la inceputurile relatiei noastre, pana a plecat in strainatate,de unde ii trimitea vederi pe adresa parintilor ei(le-am vazut intamplator in casa lor).Dar s-a intors de "catva timp".

InPing a scris:

Mult o iubesti pe aceasta femeie daca nu te-ai retras din aceasta relatie, desi ti-e greu(din cate spui). Am convingerea ca vei intelege ca niciodata nu e prea tarziu s-o iei de la capat si ca vei gasi femeia potrivita pentru tine pe care sa n-o inseli si ea, la randul ei, la fel.

LuciaD a scris:

Mult o iubesti pe aceasta femeie ...

Lucia, dar am convingerea ca procedez bine.Eu cunosc toate detaliile si n-am dubii. Aici am expus doar in linii mari (si regret - e limpede de ce).

Poate ai ratat postarea in care scriam ca si eu am inselat-o (primul).De ce sa fiu ipocrit total s-o judec cu piatra in mana si pacatul in suflet? Oare cronologia faptelor mi-ar putea justifica actiunile? Dar faptul ca eu nu m-am oprit "la un punct anume", atunci cand am pacatuit, asa cum mi-a zis ea ca a facut...nici asta nu-i relevant?

(M-am folosit de asocieri cu religia desi nu-s religios. Altele-s reperele ce-mi ghideaza ideile si in speta, relatarea.

5, citeste si asta. Daca nu merge...

Vroiam sa clarific treaba cu relatia de colegialitate dintre noi trei (eu ea si el...prietenul de dupa), fiindca n-am fost clar in expunere.Inainte de divort eu si sotia lucram pe functii egale.Dupa divort eu am plecat, dar am lasat partea tehnica neacoperita.Ea si-a facut alt prieten pe care l-a adus in locul meu, dar doar in administratie (el nu are pregatire tehnica).I-a dat biroul meu.Apoi m-a convins sa revin pentru a rezolva acest deficit (real) si asa am ajuns sa lucram toti trei. Acum iar vor fi incurcaturi...dar timpul le va rezolva.

Am curiozitatea sa-ti citesc raspunsul.

LuciaD a scris:

Am convingerea ca vei gasi femeia potrivita pentru tine pe care sa n-o inseli si ea, la randul ei, la fel.

Aici nu mai e vorba de iubire ci de obisnuinta, rutina zilnica la care sint obisnuiti si fara de care nu mai pot trai, cu bune cu rele, cu inselari si adevaruri false, asta sint ei, un cuplu ciudat, modern, si ei stie mai cum dar sint ei si traiesc bine

. a scris:

Am curiozitatea sa-ti citesc raspunsul.

Am citit subiectele deschise de tine pe tema respectiva.

Sper ca ai realizat ce inteleg eu prin anumiti termeni. Ca, pe tine, te deranjeaza cand ii auzi, nu ma intereseaza. Nu am datoria de a proteja susceptibilitatea emotionala a nimanui.

Iti raspund, relatandu-ti o intamplare veche:

"In copilarie, la un moment dat, l-am intrebat pe nasul meu de botez ( un tip cult, cu simtul umorului), care ar fi echivalentul masculin al cuvantului "curva".

Iar el, senin, mi-a raspuns : "cur, bineinteles".

Amandoi v-ati comportat incorect si manipulativ in relatie, fata de partener.

Nu este ea mai rea decat tine.

Sunteti un cuplu "potrivit"....cu comportamente complementare.

Voi aveti un prognostic bun pentru durabilitatea cuplului, insa mizerabil pentru calitatea relatiei.

P.S.

@Nemo

Psihologia nepsihanalitica, imi arata ca ai avut o mama blanda si pisaloaga, care iti "toca" creierii cu asa zise tentative de educatie, venite de pe o pozitie inalt pseudoprofesionista, dar care nu spunea nimic, in schimb te confuza .

Si vad ca ai decis sa o imiti.

Comunici confuz, vorbesti mult ca un papagal, cu multe inexactitati, si incerci sa te erijezi tu, pentru noi, in "mama" cea blanda, pisaloaga, si care nu transmite nimic, decat nevrozeaza interlocutorii.

Ai putin discernamant, si realizeaza cand atingi si cand depasesti limita ridicolului.

InPing a scris:

Lucia, dar am convingerea ca procedez bine.

Am curiozitatea sa-ti citesc raspunsul.

Draga InPing, atata timp cat tu simti cu toata fiinta ta ca " procedezi bine" este OK. Pot sa-ti spun doar cum percep eu situatia(fiind detasata, intelegi acest aspect) in care esti acum, din cate-am observat din ceea ce-am citit si simtit din ceea ce-ai scris aci(necitindu-ti alte postari pe alte topicuri). Asadar, parerea mea este ca aceasta relatie nu te implineste in veci si ca tot repeti aceleasi scenarii, desi am convingerea ca ai avut destule indicii ca sa accepti ca nu-i ceea ce cauti( conform cu ceea ce-ai scris ca sunteti din nou impreuna dar ca ti-e "greu"- acest semnal este un indiciu clar ca nu esti unde trebuie sa fii) si sa incetezi cu aceasta colaborare.

Din punct de vedere spiritual, pot sa-ti spun "impresia mea" care este cam tot ceea ce-am scris si mai sus, adica poti si sigur ai indicii in care te poti retrage, cand nu simti bucurie pe toate planurile. Chiar daca "ai convingerea ca procedezi bine", aceasta convingere a ta sa nu fie "prea buna", sa zicem asa dar, pe o cale spirituala, fiecare din noi suntem ghidati subtil fiind lasati sa experimentam, sa intelegem si sa ne schimbam convingerile in momentul in care suntem pregatiri s-o facem.

Doar tu esti cel care hotartaste (decizie clara) cand si cum faci schimbarea,altfel te mentii in experiente repetitive, chiar luptand pentru lucruri si situatii care nu-ti apartin(ignorand propriul destin) si care, odata atinse, iti aduc aceleasi caderei si insatisfactii, impovarandu-ti si mai mult sinele si mai mult decat atat, fiindu-ti din ce in ce mai greu sa te regasesti(cum scrisesem in alt comentariu(tot aci, cred).

Ca sa se afle armonia interioara, e bine sa se caute focalizarea pe ceea ce uneste, nu pe ceea ce separa.

Sa se caute acceptarea, nu respingerea.

Pentru asta trebuie facuta o descindere in adancul sufletului: ce e acolo? Oare invidie? Pe o presupusa fericire a celuilalt? E o competitie fara rost? E o comparare ascunsa abil? Asta arata slaba structurare a identitatii?

Ce e acolo? Frica? De aici vine separarea? E un ego exacerbat care apara inutil un sine fragil, vulnerabil?

Numai cine si-a explorat "partea intunecata a lunii" poate sa acceada la partea luminoasa.

Cata vreme omul e setat pe frica, separare, respingere si defensiva consumatoare de energii, nu poate sa afle pacea, comuniunea, fraternitatea, armonia, cresterea, siguranta, bucuria, pofta de a trai, dezvoltarea potentialitatilor si a talentelor.

Da' mai termina ma pestisorule cu psihanaliza userilor, pe langa faptul ca nu-ti iese, imi aduc foarte bine aminte cand ti s-a spus ca daca o sa fie nevoie de un psiholog, care sa se ocupe cu psihanaliza userilor, o sa fii contactat.

Ai ceva in inbox, ai semnat vreun contract?

DidaJames a scris:

gizas da ce reactii ai scris aci....

sa presupunem ca nu stiu raspunsul. astept explicatia ta.

Nu presupunem nimic . spune-l daca il stii .