Multumesc Rebeca.
Tind sa cred ca a jucat mult teatru. A fost de la inceput si foarte posesiva si am iubit-o si cand ma inchidea in apartament sa nu plec acasa (cand eram student). Imi ascundea efectiv cheile de la ap. Ma gandesc numai la cat am ajutat-o financiar si emotional...si cum m-a tradat pana la urma. In momentul asta, nu sunt foarte lucid si de asta n-am iesit nicaieri. Sunt periculos la volan in starea asta. Prefer sa vb cu voi, vad ca am cu cine.
Ma omoara gandul cu ce usurinta mi-a zis ca are pe altcineva...si ca am banuit eu totusi ceva ceva. "Vezi? Ai banuit tu ceva...si aveai dreptate" .Si ca ala venea noaptea la ea...ieseau in oras, etc.
O fata in care am avut atata incredere, o viitoare sotie...si care nu dadea de banuit ca ar fi interesata de altul...dar in timpul asta, ea era cu altcineva. Chiar ca parca e un cosmar.
N-o sa uit niciodata aceste vorbe ale ei.
Deocamdata orgoliul si psihicul meu e la pamant. De maine imi caut psiholog.
@Aseneth...nu ma fac instructor de fitness, de maine merg la sala si ma descarc acolo. O sa rup tot. M-am saturat de plans!!!
Cand au prins-o ai mei ca a furat bani din casa (de 3 ori in 5 luni), a venit la mine in genunchi s-o iert. Mi-a zis ca i-a luat ca avea nevoie...si am iertat-o. Cand am prins-o ca vb chestii intime cu unul din colegii ei pe mess...m-a implorat s-o iert ca nu mai face. Cand imi spunea sa ne casatorim si sa ne vedem de viata, am crezut-o. Cand o imploram sa-mi dea explicatii la anumite sms-uri sau telefoane tarzii in noaptea...se facea ca ploua. Nu mi-a dat nici-o explicatie cu absolut nimica. Mi-a spus doar sa am incredere in ea.
Daca se intalnea cu vreun barbat pe strada si se oprea sa vb cu el...nu aveam voie sa intreb cine ii ala ca i se parea ca eram gelos. Trebuia sa tac.
Avea coleg care o astepta cu masina personala la scara blocului dimineata sa mearga la servici si o aducea inapoi seara...eu n-aveam voie sa comentez. Cand iesea in oras cu cei 9 colegi de-ai ei de la servici (si ea era singura femeie)...n-aveam voie sa comentez absolut nimic. I-am spus ca nu prea imi convine in weekend sa iasa cu ei, in loc sa iasa cu mine. Pe mine m-a lasat singur in apartament.
Imi pare rau ca scriu atata...dar simt nevoia sa spun.
Cand au prins-o ai mei ca a furat bani din casa (de 3 ori in 5 luni), a venit la mine in genunchi s-o iert. Mi-a zis ca i-a luat ca avea nevoie...si am iertat-o. Cand am prins-o ca vb chestii intime cu unul din colegii ei pe mess...m-a implorat s-o iert ca nu mai face. Cand imi spunea sa ne casatorim si sa ne vedem de viata, am crezut-o. Cand o imploram sa-mi dea explicatii la anumite sms-uri sau telefoane tarzii in noaptea...se facea ca ploua. Nu mi-a dat nici-o explicatie cu absolut nimica. Mi-a spus doar sa am incredere in ea.
Daca se intalnea cu vreun barbat pe strada si se oprea sa vb cu el...nu aveam voie sa intreb cine ii ala ca i se parea ca eram gelos. Trebuia sa tac.
Avea coleg care o astepta cu masina personala la scara blocului dimineata sa mearga la servici si o aducea inapoi seara...eu n-aveam voie sa comentez. Cand iesea in oras cu cei 9 colegi de-ai ei de la servici (si ea era singura femeie)...n-aveam voie sa comentez absolut nimic. I-am spus ca nu prea imi convine in weekend sa iasa cu ei, in loc sa iasa cu mine. Pe mine m-a lasat singur in apartament.
Imi pare rau ca scriu atata...dar simt nevoia sa spun.