Geniul

Probabil ca fiecare apreciaza genialitatea in functie de aspiratiile sale si de calitatile pe care le admira la o persoana si ar dori sa le aiba el insusi, trecand cu vederea adesea multe aspecte care pot fi cu adevarat atribuite acesteia.

Renaissance a scris:

Heisenberg a definitivat mecanica matriceala la doar 23 de ani, la un an dupa ce si-a luat doctoratul in fizica cuantica. Asta e un geniu real. Einstein nu a acceptat fizica cuantica nici cand i-a fost pusa in fata. :) A murit in 1955 cu mentalitatea de la 1900. :)

Asa, sunt multe criterii, dar parerea mea e ca un om care nu intelege nici macar tendintele timpului sau, nu poate fi un geniu. Doar dupa ce trece de ele, atunci. Si nu doar Lorentz l-a ajutat, multi altii. Lorentz i-a oferit baza pentru teoria lui.

Inseamna ca a avea o minte deschisa si capabila sa faca fata provocarilor poate fi o conditie pe care tb. sa o indeplineasca geniile. Suna urat conditie, dar altceva nu mi-a venit in minte.

Specialistii IT le consider genii: Steve Jobs, Bill Gates, Mark Zuckerberg

Black velvet a scris:

Eu consider ca genialitatea reprezinta capacitatea unor oameni de a intelege in profunzime esenta lucrurilor.

Da, asta e tot. Apoi, cum arata Renaissance, unii care "marcheaza" rapid sunt mai dotati decat altii ca putere intelectuala, dar totusi spun eu ca puterea intelectuala se poate forma, dezvolta (precum muschii), chiar daca initial este mai slaba.

Dar fundamental, geniul este sau devine cel care se lucreaza pe sine pentru a intelege cat mai in profunzime esenta lucrurilor.

Lucrandu-ne pe noi insine, ne dezvoltam in noi puterile pe care le avem potential toti in aceeasi masura (cu exceptia celor cu probleme fiziologice).

Geniul este intr-adevar 99% transpiratie si 1% inspiratie, dar cu conditia ca transpiratia sa fie in directia corecta, spre esenta lucrurilor, in orice detalii s-ar manifesta el.

------------------------------------

Ma gandesc eu, din perspectiva spirituala, faptul ca unii sunt genii de mici (intelect si simtiri foarte dezvoltate) probabil provine din faptul ca vin deja lucrati de undeva dinainte de nastere.

Iar faptul ca majoritatea nu devin genii cat timp sunt inca in viata, e in mare parte vina lor, deoarece realitatea ne stimuleaza la tot pasul sa o intelegem spre esenta ei si sa ne lucram pe noi insine, dar impotriva acestei stimulari spre genialitate care ne este oferita tuturor, preocuparile, dorintele, alegerile noastre sunt in majoritate acelea care ne fac sa stagnam si sa ne complacem in inutilitati, obisnuinte neconstructive si vicii - toate aceste alegeri gresite provenind din abuzul de placere si erorile mentale, lucruri pe care nu suntem dispusi sa le corijam in noi insine pentru a inainta astfel cu totii in genialitate.

Sunt in asentiment cu ceea cea-i spus tu, Pippo, cu o sg. exceptie, pe care n-o s-o mai mentionez, pt. ca stiu ca iti dai seama singur la ce ma refer. Totusi, as vrea sa iti pun o intrebare: de ce crezi tu ca a cauta placerea (si ma refer la placerea fizica) poate indeparta un om de la genialitate, ea neputand coexista impreuna cu dorinta de a accede la cunostera profunda si la o intelegere superioara? Si acum ma refer acum la placerea obtinuta ducand o viata dezmatata.

Fiero a scris:

Sunt in asentiment cu ceea cea-i spus tu, Pippo, cu o sg. exceptie, pe care n-o s-o mai mentionez, pt. ca stiu ca iti dai seama singur la ce ma refer. Totusi, as vrea sa iti pun o intrebare: de ce crezi tu ca a cauta placerea (si ma refer la placerea fizica) poate indeparta un om de la genialitate, ea neputand coexista impreuna cu dorinta de a accede la cunostera profunda si la o intelegere superioara? Si acum ma refer acum la placerea obtinuta ducand o viata dezmatata.

Pentru ca omul se opreste acolo unde gaseste satisfactia. O minte imbibata cu placeri superficiale, nu doar ca nu mai cauta alte surse de satisfactie dar se blocheaza in depedenta. O eroare (cum ar spune Pippo), atrage altele, si tot asa. Pentru a intelege profund trebuie sa faci efort, ori placerea iti ofera starea de bine (iluzorie si temporara).

Renaissance a scris:

Pentru ca omul se opreste acolo unde gaseste satisfactia. O minte imbibata cu placeri superficiale, nu doar ca nu mai cauta alte surse de satisfactie dar se blocheaza in depedenta. O eroare (cum ar spune Pippo), atrage altele, si tot asa. Pentru a intelege profund trebuie sa faci efort, ori placerea iti ofera starea de bine (iluzorie si temporara).

Pai, nu stiu cum sa zic, dar o minte superioara, daca tot isi da seama ca placerea fizica e doar ceva trecator, nu vad de ce ar trebui sa se lase blocat in placere. Ar trebui sa ii acorde doar importanta momentului si atat. Nu cred ca abstinenta voita iti sporeste sansele de a intelege mai bine.

Fiero a scris:

Totusi, as vrea sa iti pun o intrebare: de ce crezi tu ca a cauta placerea (si ma refer la placerea fizica) poate indeparta un om de la genialitate, ea neputand coexista impreuna cu dorinta de a accede la cunostera profunda si la o intelegere superioara? Si acum ma refer acum la placerea obtinuta ducand o viata dezmatata.

A explicat in mare perfect Renaissance.

Fiero a scris:

Pai, nu stiu cum sa zic, dar o minte superioara, daca tot isi da seama ca placerea fizica e doar ceva trecator, nu vad de ce ar trebui sa se lase blocat in placere. Ar trebui sa ii acorde doar importanta momentului si atat. Nu cred ca abstinenta voita iti sporeste sansele de a intelege mai bine.

Problema e ca nu toti sunt minti superioare la inceput. Pentru a ajunge o minte superioara trebuie sa lucrezi. Ori multi gasesc alte lucruri, incurajate social. Nimeni nu vrea sa fie numit "nebun", ciudat, etc doar pentru ca are interese ciudate, sau nu-l intereseaza lucrurile social acceptate. Cine are minte superioara da, nu e blocat in asa ceva. Sau nu se baga in asa ceva. Nu e vorba de abstinenta, adica de impunerea fortata a ceva. Lucrurile astea vin firesc odata ce le intelegi. O sa fac o analogie mai fortata si o spun ca nici omul de rand nu se abtine voit de la crime, ci doar a avansat fata de stramosii lui care nici macar sa se abtina nu puteau. El constientizeaza ca e ceva denaturat, rau, absurd. Nu se abtine in mod fortat. E vorba de control, de intelegere, uneori si conditionare care vin cu constientizarea si perfectionarea de sine.

Renaissance a scris:

Problema e ca nu toti sunt minti superioare la inceput. Pentru a ajunge o minte superioara trebuie sa lucrezi. Ori multi gasesc alte lucruri, incurajate social. Nimeni nu vrea sa fie numit "nebun", ciudat, etc doar pentru ca are interese ciudate, sau nu-l intereseaza lucrurile social acceptate. Cine are minte superioara da, nu e blocat in asa ceva. Sau nu se baga in asa ceva. Nu e vorba de abstinenta, adica de impunerea fortata a ceva. Lucrurile astea vin firesc odata ce le intelegi. O sa fac o analogie mai fortata si o spun ca nici omul de rand nu se abtine voit de la crime, ci doar a avansat fata de stramosii lui care nici macar sa se abtina nu puteau. El constientizeaza ca e ceva denaturat, rau, absurd. Nu se abtine in mod fortat. E vorba de control, de intelegere, uneori si conditionare care vin cu constientizarea si perfectionarea de sine.

Am inteles. La inceput sa te abtii e indicat pt. a putea sa te indepartezi de ceva care te distrage, apoi abtinerea vine de la sine, gasesti mai multa placere in cunoastere, nu mai ai nevoie de altceva. :)

Renaissance a scris:

J.S. Bach. L.v. Beethoven, Camile Saint Saens, Da Vinci, Voltaire, Buddha (chiar daca nu sunt dovezi cu privire la existenta lui), Dalai Lama actual, Heisenberg... si...

.... Nemo! , samd...