Timp de vindecare...

Malkia a scris:

E o idee buna, in sine. Oare Lucast a stat la camin la facultate? Cine a stat, stie cat de greu e sa convietuiesti cu niste straini. Se rup si relatii de prietenie asa. Sau se creaza.

Dragostea cred ca te ajuta sa treci peste obiceiurile enervante ale partenerului. Si peste unele asperitati ale personalitatii. daca dragoste nu e... logic ca te calca pe nervi din orice si apoi declari sus si tare ca sunteti incompatibili. Dar tu ai incercat? Sa iubesti mai intai, of course...

Eu am avut noroc sa dau de un om care ma iubeste si cand as merita bataie. Si nu l-am iubit de la inceput, desi atractia fizica pe care am simtit-o fata de el a fost extrem de mare (si nu s-a diminuat deloc, desi a trecut mult timp de cand suntem impreuna). Faptul ca are un suflet deosebit m-a facut sa raman alaturi de el. Defectele nu mai au importanta asa mare cand iubesti pe cineva cu adevarat.

Malkia a scris:

Oare Lucast a stat la camin la facultate?

Dragostea cred ca te ajuta sa treci peste obiceiurile enervante ale partenerului.

oare ce are caminul studentesc cu acest story?

aproape ca scula cu prefectura ... si cu fraza a 2-a :)

Cu un barbat cu obiceiuri enervante nici n-ai ce incepe, iar ca sa folosesti dragostea in loc de calmant la fel nu gasesc corect acel stil de viata. Ca apar pe parcurs momente e normal, ca toti isi pierd mintile pana la 50 de ani, insa tu nu trebuie sa le suporti doar sa le discuti.

Fiero a scris:

Eu cred ca Lucast se referea la faptul ca se poate trai si fara dragoste. Decat sa te gandesti la dragoste si tot ce e in jurul tau sa ti se para legat de ea, mai bine observi alte lucruri care n-au nicio legatura cu dragostea.

Drept.

Malkia a scris:

Oare Lucast a stat la camin la facultate? Cine a stat, stie cat de greu e sa convietuiesti cu niste straini.

Nu am stat la camin in timpul facultatii, insa niste experiente de viata foarte dure au adus cu ele aceasta ratiune, pe care eu nu am cautat-o in mod deosebit. Si convietuirea cu straini este specialitatea mea. Lucrez cu ei, poate de-asta am devenit mai imperturbabila. Recunosc, am incercat sa prind niste trenuri ale fericirii si am plesnit intinsa pe o podea numita realitate.

Daca mai analizati atat caii maro, veti fi din ce in ce mai dezamagite. Traieste clipa.

Lucast a scris:

O sa sune foarte cold ce spun eu, insa, da, consider ca nu prea este sanatos sa te indragostesti.

Te poti simti foarte bine si fara tot felul de sentimente despicate in 4.

Nu dureaza o vesnicie. Asta-i bravada forumistica. Viata e urata si goala fara dragoste. La un moment dat, si cel mai "cold" om, tot simte nevoia sa iubeasca. Asa, meschin, in felul lui, dar simte nevoia. Si nu ma contrazice, ca stiu ca am dreptate.

Malkia, poate fi acest barbat oricat de bun, cu calitati dorite, daca el nu are angajament cu tine, tot degeaba.

De aceea am spus ca trebuie sa discuti deschis cu el, daca vrea relatie cu tine sau nu.

Ai zis ca se poate speria.

Daca se sperie, atunci e un imatur, zi-i pa. Nu ai tu timp sa astepti ani de zile pana ce baietelul mamii se va maturiza. Si poate ca acest moment nu va veni niciodata.

Daca se sperie, e un papalapte. Se sperie de ce anume? De o femeie inteligenta si care gandeste structurat, care vrea o relatie stabila?

Se sperie de bine? Pai atunci isi merita soarta.

Si nu merita o relatie.

Fii mai ferma, iesi la un tenis, iar la un pahar de cocktail ca sa va racoriti pune problema pe tapet.

Daca e un barbat matur, va intelege, poate va cere un timp de reflectie, dar macar stii o treaba.

Daca se da pe dupa deget, inseamna ca inca se ascunde in fustele imaginare ale mamitichii.

Parerea mea: mai bine un partener serios, chiar daca nu e idealul perfect visat, dar care se angajeaza total cu tine in relatie, decat un partener ideal, dar care nu vrea sa se angajeze. Acesta din urma e ca si actorul de film idealizat: vei merge mereu la filmul nou cu el, dar mereu ca ramane de neatins, ca si Luceafarul.

O partenera ideala, dar care nu se angajeaza cu mine e ca si idealizata mea actrita Goldie Hawn. Dulce, dragalasa, dar ce folos?

Mai bine o partenera reala, cu defecte acceptabile, insa cu care poti construia ceva solid in ani.

Amarena a scris:

Nu dureaza o vesnicie. Asta-i bravada forumistica. Viata e urata si goala fara dragoste. La un moment dat, si cel mai "cold" om, tot simte nevoia sa iubeasca. Asa, meschin, in felul lui, dar simte nevoia. Si nu ma contrazice, ca stiu ca am dreptate.

Este o filosofie de viata pe care eu o aplic si imi merge foarte bine.

Si chiar nu bravez sau altceva.

Stiu. Am zis deja, nu dureaza o vesnicie. Mai vorbim peste catva timp. Nu zic ani, ca s-ar putea sa nu dureze atat.

Daca aveam 21 de ani, poate. Insa, la 28 de ani, lucrurile sunt crystal clear.

right..

Ce este amuzant?

Eu chiar vorbesc serios.