Timp de vindecare...

lupini a scris:

Doar cine trece peste greutăţi are succes.

De acord, insa greutatile nu apar atunci cand discuti, ci apar cand traiesti impreuna cu cineva, unul langa altul. Umar langa umar. :)

Fiero a scris:

De acord, insa greutatile nu apar atunci cand discuti, ci apar cand traiesti impreuna cu cineva, unul langa altul. Umar langa umar.

De-asta spuneam că e nevoie...de ani.

lupini a scris:

De-asta spuneam că e nevoie...de ani.

Dar nu de ani in care doar discuti. :flowers: Stii si tu, toeria e toerie, practica ne omoara cu zile. :)

Fiero a scris:

A mea e ca nu tb. sa il deschida. Nimeni nu poate hotari ce-i mai bine pt. tine. Iar de infulentat te poate influenta prost.

Wrong again. Am mai scris si mai scriu, in mod paradoxal, pe mine chiar ma ajuta ce se scrie pe aici. Nu iau de buna parerea nimanui, le trec prin filtrul gandirii mele, dar vad si niste patternuri. Era buna si vorba aia, 'daca 3 oameni iti zic ca esti beat, du-te acasa si te culca'. Eu in momentele astea nu gandesc obiectiv, si sunt constienta ca pot face greseli. Prefer sa ma mai gandesc inainte sa arunc piatra in apa. Sunt o fire mai impulsiva, si am pierdut unele ocazii datorita acestui defect. In timp, m-am mai maturizat (sau 'desteptat'? :D ) si am ajuns sa ma analizez mai bine si sa ma opresc la timp daca imi dau seama ca fac unele lucruri sub influenta unor emotii.

Decizia tot eu o iau, si imi asum consecintele. Ce, crezi ca m-am despartit de fostul ca tipa lumea pe roportal? Decizia eu am luat-o, cand am crezut ca am epuizat toate incercarile si sansele, si tocmai de aceea nu o regret. Pentru ca nu a fost pripita.

Fiero a scris:

Dar nu de ani in care doar discuti. Stii si tu, toeria e toerie, practica ne omoara cu zile.

Adevărat ai grăit, nu doar discuţii. :P

Dar din discuţii, de-a lungul a mai multor ani, ne putem da seama dacă el e una dintre "ofertele de destin" sau nu.

Malkia a scris:

Hmm, amandoi suntem destul de sportivi si i-am zis pana la urma ca daca merge la tenis sa ma ia si pe mine odata. M-am gandit sa sparg gheata, sa vada ca sunt dispusa sa ies din starea in care eram dupa despartire, dar ca nu ma reped la un 'date'. Colegii mai ies la diverse activitati sportive, nu e ceva neobisnuit. A zis ca da si si-a pastrat atitudinea incurajatoare, dar nu a fugit acasa sa isi ia rachetele. Pare sa ia lucrurile incet.

Acum, asa ma gandesc si eu, si din ce am mai vazut. Ca cei care vor doar sex au alta abordare...

Cred ca o sa te descurci foarte bine, indiferent de ce decizie ai lua...tocmai pentru ca am mai zis, mi se pare ca gandesti corect tipurile de relatii si genurile de abordari, iti mai trebuie doar timp pana o sa te simti libera, pana o sa simti ca relatia din care ai iesit a fost doar o alta experienta si omul cu care ai fost in relatie, nu mai are nici o influenta asupra ta si nu-ti mai trezeste altfel de sentimente, nu-l mai vezi ca pe o persoana care te facea sa te simti intr-un fel...ci ca o persoana pe care ai cunoscut-o candva.

S-ar putea sa se intample mai repede si intr-un mod mai placut "schimbarea" asta, daca o sa iesi mai des.

Fiero a scris:

De acord, insa greutatile nu apar atunci cand discuti, ci apar cand traiesti impreuna cu cineva, unul langa altul. Umar langa umar. :)

Corect. De asta zic ca nu iubesc usor pe cineva. Asta ia timp, si descoperire. Iti trebuie timp sa treci printr-o suma de situatii cu respectivul si sa vezi cum reactioneaza. Surprizele nu intarzie sa apara. La inceput, nah, totul frumos si roz, fiecare isi prezinta doar partile bune. Mai tarziu iti dai seama daca chiar te potrivesti cu omul respectiv. Vezi cat ii pasa, cat suflet pune, cum reactioneaza, incerci sa te imaginezi cu el peste ani... Defectele de caracter se accentueaza cu varsta - vazut la parinti/bunici.

Se zice ca nu exista partenerul perfect, doar cel cu ale carui defecte poti sa traiesti.

Malkia a scris:

Wrong again. Am mai scris si mai scriu, in mod paradoxal, pe mine chiar ma ajuta ce se scrie pe aici. Nu iau de buna parerea nimanui, le trec prin filtrul gandirii mele, dar vad si niste patternuri. Era buna si vorba aia, 'daca 3 oameni iti zic ca esti beat, du-te acasa si te culca'. Eu in momentele astea nu gandesc obiectiv, si sunt constienta ca pot face greseli. Prefer sa ma mai gandesc inainte sa arunc piatra in apa. Sunt o fire mai impulsiva, si am pierdut unele ocazii datorita acestui defect. In timp, m-am mai maturizat (sau 'desteptat'? :D ) si am ajuns sa ma analizez mai bine si sa ma opresc la timp daca imi dau seama ca fac unele lucruri sub influenta unor emotii.

Decizia tot eu o iau, si imi asum consecintele. Ce, crezi ca m-am despartit de fostul ca tipa lumea pe roportal? Decizia eu am luat-o, cand am crezut ca am epuizat toate incercarile si sansele, si tocmai de aceea nu o regret. Pentru ca nu a fost pripita.

Nu stiu ce sa zic, eu gandesc altfel, niciodata n-am permis nimani sa ma influenteze, simplul fapt ca cineva ar fi dorit sa ma indrume mi-a stranit furia (iar eu chiar nu-s o persoana care sa se infurie usor). Am considerat ca e posibil sa gresesc in hotararile pe care le voi lua, dar macar n-o sa traiesc cu regretul ca a hotarat altcineva pt. mine, ca eu as fi putut hotari mai bine. Nu cred ca un om daca sta si se analizeaza atent nu poate fi obiectiv in gandire, dar e posibil sa descopere atunci parti la el care nu ii plac si pe care ii e greu sa l treaca cu vederea, sa le accepte.

lupini a scris:

Adevărat ai grăit, nu doar discuţii. :P

Dar din discuţii, de-a lungul a mai multor ani, ne putem da seama dacă el e una dintre "ofertele de destin" sau nu.

Putem. Insa cati oameni dispusi doar sa discute multi ani cu noi gasim pe lumea asta?

Pharrell24 a scris:

Cred ca o sa te descurci foarte bine, indiferent de ce decizie ai lua...tocmai pentru ca am mai zis, mi se pare ca gandesti corect tipurile de relatii si genurile de abordari, iti mai trebuie doar timp pana o sa te simti libera, pana o sa simti ca relatia din care ai iesit a fost doar o alta experienta si omul cu care ai fost in relatie, nu mai are nici o influenta asupra ta si nu-ti mai trezeste altfel de sentimente, nu-l mai vezi ca pe o persoana care te facea sa te simti intr-un fel...ci ca o persoana pe care ai cunoscut-o candva.

S-ar putea sa se intample mai repede si intr-un mod mai placut "schimbarea" asta, daca o sa iesi mai des.

Thanks again.

E bine sa 'cresti' cu baietii, mai inveti cate ceva de la ei.

De iesit, da, dar nu cu el deocamdata. Pana imi trece mie presupun ca nu va fi mult, deja am luat decizia sa ii dau fostului toate lucrurile inapoi, si toate amintirile. Daca am facut pasul asta, cred ca e pentru ca nu mai sper at the back of my mind ca daca le pastrez se va intoarce la mine/ ne vom impaca. E un progres. Am facut ordine in sertare, am gasit ce definea istoria relatiei in bilete de avion, de teatru, de concerte, etc si am plans cu ele in brate. Apoi am decis sa i le restitui, pentru ca reprezinta doar 'my side of the story', iluzia mea ca era un om potrivit. In realitate, dupa ce cineva iti tranteste ca ultima chestie ca nu vedea niciun viitor si statea cu tine doar pentru ca faceati vacante frumoase, dar si ca nu te iubeste si ca i s-a parut ca ati petrecut prea mult timp impreuna (desi maxim am ajuns la 4 zile pe saptamana), iti cam trece. Ma mai tortureaza doar amintirea unor momente romantice/de tandrete pe care le-am crezut originale, carora nu stiu acum ce sens sa le dau. M-am intalnit chiar vineri la lift cu el si imi zambea, si in mintea mea a aparut iar acel 'daca, totusi...?'. Speranta moare ultima, dar nici dragostea nu poti sa o inchizi ca pe intrerupator... Totusi, comportamentul lui ulterior mi-a demonstrat ca ma insel. Daca nu ma cauta, inseamna ca nu ma vrea. Si daca ma vrea dar nu ma cauta, are o problema. Si peste 20 de ani o sa deschida si el un topic, 'am ajuns la 50 de ani si mi-am dat seama ca n-am uitat-o niciodata pe iubita de la 30 de ani'.

Am deviat... revenind, intrebarea ar fi in cat timp i-ar putea trece lui? Ok, accept de forma ideea ca poate sa mai iasa cu niste pisi fara ca eu sa stiu sau poate doar sa banuiesc. Dar acum nici nu o sa vreau sa fiu cu cineva care se decide peste 6 luni/1 an ca ma vrea, dupa ce in prealabil a trecut prin toate paturile posibile...

BlueS a scris:

Chiar asa si este :)

E lucru mare sa intelegi asta,in general vorbind :)

Da, dar nu e suficient sa intelegi doar tu asta. Principala problema a fostului e ca el nu putea sa inteleaga ca nu exista relatii cu oameni care sa aiba exact aceleasi pareri, unde sa nu iasa discutii niciodata si amandoi sa vrea mereu acelasi lucru. I-am urat succes in gasirea unei astfel de femei, dar sunt aproape convinsa ca isi va da seama ca m-a pierdut dintr-o prostie, sigur nu imediat, probabil peste ani, si ii va parea rau. Nu exclud sa nu realizeze niciodata.

Fiind prima lui relatie mai serioasa, am avut senzatia ca avea o imagine distorsionata asupra a ceea ce inseamna, dar si lipsa de experienta se vedea. Nu ca as fi eu plina de experiente, dar eu am cunoscut multi oameni, platonic vorbind. Prin incercari repetate, mi-am dat seama in timp de anumite lucruri, mi-am dat seama si ce vreau. El era mai antisocial si nu s-a dedat la astfel de experiente. Nimic nu mi se pare mai interesant decat sa cunosti un om. :)

Pai depinde de cum s-au desparit, depinde daca relatia mai era relatie sau doar trageau de ea din obisnuinta, caz in care, el e posibil sa nici nu mai fie afectat.

Degeaba e relatie de 3-5-10 ani, daca persoanele implicate nu mai simt mare lucru in afara de obisnuinta.

Tie ti-a spus el ca sufera sau ai presupus tu, raportand la ceea ce simti iesind din relatia ta?