Malkia a scris:
Cineva a spus p-aici ca postarile tale sunt contradictorii. La un anumit nivel, asa sunt. Pe de o parte se intrevede un anumit echilibru in ceea ce scrii, dar numai la nivel teoretic, pt ca pe de alta parte mie mi-e foarte clar ca nu poti sau nu stii sa aplici practic acel echilibru. Stii ce si cum ar trebui sa fie, dar nu ai ajuns la o cunoastere suficienta pt a aplica ceea ce stii. Si eu cred ca nici nu prea poti ajunge la o astfel de cunoastere dupa numai o relatie...mai serioasa. Pt ca daca ai fi avut in realitate echilibrul pe care vrei sa pari a-l avea, nu ti-ar fi fost frica sa cunosti pe...celalalt, constienta fiind de faptul ca nu te-ar mai putea juca pe degete, nu ti-ar mai putea strica echilibrul si ai putea judeca situatia cu obiectivitate. De multe ori spui :"sunt constienta ca..", "stiu ca ar trebui sa...", dar atat. E clar ca nu poti aplica nimic din ce stii ca...
Apoi consider ca acorzi prea multa importanta celuilalt; fie fostul, fie viitorul. E o vorba care spune ca esti complet pt cum esti tu, nu pt persoana cu care esti.
Nu sunt de acord ca nu trebuie sa te indragostesti si in niciun caz ca poti avea o relatie serioasa fara iubire. Dar sunt de acord ca fara sinceritate nu exista o relatie; de niciun fel. Nici nu cred ca sunt oameni care sa se potriveasca perfect, un oarecare nivel de toleranta exista in orice relatie; dar durabilitatea si autenticitatea relatiei e dp cu nivelul de sinceritate dintre cei doi.
Si mai cred ca atunci cand incepi o relatie, nu poti pleca la drum cu niciun fel de asteptari. Daca tu mergi pe principiul "vreau ceva serios", ai pierdut din start si esti predispusa la suferinta. Un om il cunosti in timp si niciodata suficient; probabilitatea de functionare a unei relatii se releva in timp; nu poti garanta nici macar pt tine, daramite pt altcineva, ca sentimentele de la inceput vor dura in timp (de cele mai multe ori se diminueaza relativ repede).
Sa te inchizi cu gandurile tale la sfarsitul unei relatii iar nu mi se pare indicat. Dimpotriva, tine-ti mintea ocupata cu alte activitati si cu prieteni. Iar daca ai fi iesit de cateva ori cu cel care iti acorda acum atentie, ar fi fost mai mult decat ok daca, ai fi reusit sa privesti asta detasat,sa-l vezi ca un amic. Tu te agati prea mult de ideea de relatie. Mie nu-mi pare ca tipul sa fi insistat (chiar daca nu cred deloc ca-i usa de biserica). Tu esti cea care vrea mai mult, chiar daca spui ca nu vrei.Deja te gandesti cam ce intentii ar avea tipul si de ce reactioneaza asa cum o face. Deja ai asteptari de la el si de la o eventuala relatie pe care tu o vrei,dar ti-e prea frica. Eu numesc asta autosabotaj 