Black velvet a scris:
Cel care halucineaza are impresia ca halucinatia este realitate!
”Halucinatia este o tulburare psihica potrivit careia o persoana percepe evenimente sau lucruri care nu exista, iar experientele senzoriale nu sunt provocate de stimularea organelor senzoriale. Halucinatiile implica auzul, vazul, simtul tactil, mirosul si chiar gustul unor lucruri care nu sunt reale.” Link
Halucinatia e doar ceva particular ce implica deja defecte la nivel organic. Plus ca lucruri "reale" iarasi imbraca o gama larga ce reprezinta in mare, ceea ce vrea sau poate fiecare sa vada.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________-
Acum, la modul general :
Pentru stiinta constiinta nu e nimic mai mult decat un efect generat de o inlantuire de neuroni. Au dovedit ei asta ? NU ! De ce cred ei asta atunci ? Daca nu e real ? Sa luam acum cazul misticilor. Misticii cunosc din experienta directa (ma refer la cei autentici, nu la cei care se dau mistici). Ei vorbesc din "simtite". Explicatiile lor sunt adesea coerente, sunt oameni lucizi, care traiesc foarte bine si in pustiu, etc. Pentru un om de rand, ei cred in lucruri ireale, pentru ca nu sunt capabili sa ajunga si ei la acelasi nivel. Tu simti iubirea de exemplu, si pentru tine e ceva real. Pentru un psihopat nu e reala, e o iluzie. Iubirea nu o poti explica unui psihopat astfel incat ca el sa te inteleaga. Corect ? Poate asa sta treaba si cu misticii. Poate ei nu se pot face intelesi celor ce nu sunt dispusi sa-i inteleaga. Mi se pare ca stiinta(in special ramura biologica) face foarte multe presupuneri reductioniste care sunt doar ipoteze metafizice ridicate la rang de cercetare stiintifica. Crede stiinta in lucruri ireale in acest caz ? Tot ce e posibil. A mai crezut si inainte, mai crede si acum, o sa mai creada ceva vreme.
Metoda stiintifica e una empirica, la persoana a 3-a (din exterior). Tocmai de-aia ea va fi limitata in studiul problemelor avansate, neputand evidentia altceva decat efectele manifestate. Cauzele vor ramane spiritualitatii. De fapt, nu consider ca exista stiinta si spiritualitate, exista una singura care le inglobeaza pe amandoua. Sau asa ar trebui sa fie. Problema este ca e greu sa pui de-acord cele doua discipline aparent separate din cauza ca niciuna din ele nu sunt de sine statatoare, ci sunt reprezentate de "pastorii" ei. Pastori mai mult sau mai putin dogmatici in ambele categorii.
Pentru o intelegere mai buna a realitatii, nu poti ignora niciuna din cele doua cai. Si toti marii oameni de stiinta au mers pe ambele cai, privindu-le ca fiind complementare.
Acum, referitor la halucinatii, nu tot ce nu poti pricepe rational in gandurile altuia trebui clasificat ca halucinatie. Cat timp omul este da semne clare de luciditate. De cele mai multe ori noi gandim la fel, dar cuvintele sunt cele care deformeaza sensul, si mai ales pozitia pe care o ai fata de o anumita eticheta. Pe mine ma enerva foarte tare ideea de spiritualitate. Nu simteam nevoia sa-i spun asa. Am depasit aceste lucruri si acum pot intelege mult mai bine ce vor sa spuna altii. Pentru a-l intelege pe celalalt totul e sa treci de orgolii, raportarea la etichete false, sa te accepti, si sa lasi la o parte ideile rigide, si totul vine de la sine ! Desigur, asta se intampla in timp pentru ca la inceput exista reticenta. De multe ori nu acceptam opiniile cuiva pentru ca l-am asociat inconstient cu anumite lucruri care ne deranjeaza la noi insine.
In incheiere eu nu cred ca cei care sustin lucruri ce nu-mi plac mie, sau pe care nu le inteleg, halucineaza. E o problema de perceptie, poate sensul a ceea ce spune e altul, doar ca noi il imbracam in anumite preconceptii si etichete pierzand esenta. Ori asta, ori poate nu am calcat noi pe cararea lui pentru a vedea ceea ce vede el. Una vede un om inchis intr-o camera intunecata, alta vede un om afara la soare. Nu e nimeni cu adevarat limitat insa, limita e doar o iluzie ce se naste dintr-o metodica proasta de cercetare a sinelui si realitatii, care porneste mereu cu atitudinea. Atitudinea declanseaza toate acestea. De-asta indiferent cat de prostesti pot parea unele lucruri, o atitudine deschisa nu poate face rau.
