Fiero a scris:
N-o lua si tu asa. Cand am spus ca eu cunosc persoane care au renuntat la luxul din strainatate pt. a se intoarce in Romania, nu m=am referit la persoane care s-au intors in Romania intr-o casuta de chirpici, unde n-aveau ce sa manance si nici dupa ce sa bea apa. Ei doar au renuntat la o viata foarte buna pt. una mai modesta, dar care le-a oferit satisfactii sufletesti mai multe. Si sunt sigura ca intelegi ce vreau sa spun, pt. ca nu esti un om care pare a pune pret foarte mare pe partea materiala. :)
Inteleg, de fapt am vazut efectiv. Totusi, chiar aceste obisnuinte psihice sunt basinutele calde, deoarece avem de-a face cu simple obisnuinte, nu sa spui ca mergi din inteligenta in prostie ca sa suferi efectiv si intemeiat. De obicei, adaptarea dintr-un mediu in altul nu este altceva decat schimbarea formei prostiei, deci suferinta este inutila si tine doar de obisnuinta subiectului in mediul precedent. Subiectii care infrunta schimbarea au sanse chiar sa se mai destepte, daca sunt oamenii care sa analizeze si sa profite de oportunitatea de a observa prostia din doua perspective diverse.
Schimbarea mediului este o adevarata oportunitate de dezvoltare de sine, cu conditia sa poti trece peste chemarea basinutei calde.
---------------------------------------------------
Vorbim despre schimbarea mediului, de a trai si supravietui in mediu si prin mijloacele mediului insusi, si nu de perspective temporare turistice sau dintr-o perspectiva de abundenta baneasca. Turistul, fara participare efectiva integrala in mediu, pierde tocmai spuma mediului.
---------------------------------------------------
Deci problema principala in schimbarea mediului o reprezinta obisnuintele - cum le-am numit "basinute calde", tocmai pentru ca aceste obisnuinte intretin sentimente de siguranta si familiaritate.
De exemplu, un salbatic african sa zicem, care traieste constant sub pericolul de a fi mancat de lei sau de alte animale, s-ar simti la caldurica si in siguranta cu leii, si nu intr-un hotel de lux, chiar daca ar fi in afara oricarui pericol. Dupa (sa zicem) o sapatamana sau o luna de zile ar plange de dorul leilor si de lipsa sentimentului de siguranta si familiaritate pe care i-l dau leii.
La fel si in cazul multor romani. Ii apuca dorul de anumite obiceiuri, chiar daca sunt niste prostii, chiar daca sunt trasi de ele in jos, si unii chiar nu rezista sa-si schimbe obiceiurile adanc imprimate, fie ele si nocive. Asta este natura animala, dupa un timp, odata cu obisnuinta se formeaza sentimente de familiaritate, care creaza iluzia de siguranta. O simpla iluzie.
Asta este unul dintre motivele pentru care unii oameni care cauta iluminarea sunt niste vagabonzi fara oprire, pentru a scapa de pacostea obisnuintei (basinutei calde) care nu i-ar lasa sa observe si sa inteleaga lucruri noi.
