UFT a scris:
Nu sunt nici inflamata nici pornita nici inversunata ci sunt mirata de intrebari de genul celor de mai jos.[/font]
Nu sunt intrebari retorice, ci chiar astept un raspuns din partea ta.
Aceste crestine merg la orfelinate unde impart dulciuri orfanilor mici, si se joaca cu ei.
Pare putin, dar pentru orfani e o raza de soare.
UFT, stii cum e sa ti se agate de picioare cand pleci, sa se uite in sus si sa spuna: "te rog sa mai vii si maine"?
Aceste crestine merg sa ii scoata pe copiii cu dizabilitati de vedere din internatul lor si ii duc in parc sa se joace.
Pare putin, dar acesti copii pt ca nu vad bine se plictisesc de moarte inchisi in acea scoala speciala.
Orele saptamanale de joaca in parc pentru ei sunt o sarbatoare.
Stii, UFT, cum e sa ai grija de un copil care vede ca printr-o ceata neagra, cu ochii mijiti, si trebuie sa ai grija sa nu fuga pe strada, caci e zburdalnic ca toti copiii, dar mai expus masinilor? Stii ce senzatie aparte este asta?
Ele se intereseaza daca exista bolnavi in spitale pe care nu ii viziteaza absolut nimeni, internati pe termen mai lung. Si merg si vorbesc cu ei. Le tin companie o ora.
Stii cum e sa vezi lacrimi in ochii acestor bolnavi, UFT?
Ele fac chete pentru familiile sarace cu multi copii din imprejurimile orasului lor.
Hainute, manuale, mancare.
Fac produse de artizanat si le vand, iar cu banii obtinuti isi sponsorizeaza actiunile caritabile.
Spune-mi, UFT, ce ai facut tu cu prietenele tale, ca sa fii la nivelul lor, sau sa le depasesti.
Ca a da din gura e usor.
Si multi sunt experti la invartit cuvinte, dar la fapte sufla vantul.
Imi amintesc de o faza din viata Maicii Tereza.
Maica Tereza impreuna cu cateva sore de caritate primisera un fost templu hindus, ca sa il transforme in spital.
Au venit oamenii din cartier, agitati, rasculati, scandand contra lor. Era cat pe aci sa le linseze.
A venit si seful politiei, sa calmeze situatia.
Era pornit sa le dea dreptate oamenilor ce vociferau, dar s-a dus inauntru ca sa vada ce fac sorele.
A vazut cum erau ingrijiti bolnavii cu rani supurande. In India acesti bolnavi sunt lasati sa moara la marginea drumului, se considera ca au karma grea, si trebuie sa o plateasca. Nimeni nu va misca un deget pentru ei.
Mor de sete si de foame, mancati de vii de viermi in rani deschise.
Cand a vazut seful politiei ca exista cineva care le spala ranile si le bandajeaza, si fie se vindeca, fie mor ca niste oameni, iubiti si ingrijiti, nu ca niste caini, a iesit afara si a zis: "dragi hindusi, cand femeile voastre vor face ce fac aceste crestine, atunci sa veniti sa protestati ca le-am dat templul".
UFT, te intreb: tu ce faci?
Ca de cuvinte frumoase mi-e plin podul.
Mai precizez ca nu e adevarat ca aceste crestine se lauda: din contra, sunt asa discrete incat nimeni nu stie de ele. Le-ati vazut la televizor? Nici nu stiati ca exista inainte sa va spun eu!
In al doilea rand, eu nu le fac reclama. Reclama pentru ce? Sunt ele un produs, sa le vand? Vreau cumva sa le scot la produs?
Eu le evidentiez modelul si il supun atentiei publice, pentru ca este un model de viata pozitiv. Si mai ales un model de activism, de efort pentru binele celuilalt, in aceste vremuri cand peste tot la tv vedem modele de prostie, lene, necinste, smecherie.
Asa cum am spus, la nivel de idei pot fi usor facute praf. Dar la nivel de fapte? Cine le ajunge, sau le intrece?
