Imaginati-va un crestinism fara biserici, icoane, cruci, preoti, dogme, rai si iad, care insa ar pastra invataturile morale: fa bine cat poti, fa binele din rau ca nu ai din ce sa il faci de altundeva, fa bine si copleseste raul. Fii uman, fii frate cu omul, respecta animalul si planta si tot ce e viu. Respecta natura, traieste cu un simt al sacralitatii interioare.
Iubeste si fa ce vrei. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Fa un templu in inima ta. Evolueaza continuu, alege constient binele tau si al semenilor tai. Lupta sa devii mai bun in fiecare zi. Respecta viata, copiii, partenerul de viata, cosmosul, orice creatie umana. Nu polua planeta, nu fi lacom, gandeste-te la ce lasi copiilor tai ca natura curata.
Nu face rau omului, nici vietuitoarelor. Traieste si lasa si pe celalalt sa traiasca. Ai grija de vecinul tau.
Fii bun cu tine, iubeste-te, ca sa poti iubi si pe altul. Respecta copilul ca si cum ar fi deja adult.
Vezi fluturele perfect acolo unde acum e doar crisalida ignoranta.
Priveste totul cu intelegere infinita, cu compasiune, ca si cum fiecare moment e o sarbatoare, ca si cum totul e iluminat si sacru. Accepta neconditionat.
Un crestinism umano-cosmic, care sa pastreze Predica de pe munte, in ceea ce are el fratern si uman, orientat spre om.
Ati putea sa fiti astfel de crestini? Ati mai avea ceva contra unui asemenea crestinism?

Ce am zis eu ce ai priceput tu.