Început de trecator, Lun 2 iul 2012 · 56 răspunsuri · 7.117 vizualizări
Fiero a scris:E oribil sa ai parte de asa ceva. Eu mereu am zis ca mai bine m-ar calca o masina decat sa am parte de o suferinta indelungata, macar asa totul se termina brusc, inainte sa apuci sa-ti dai seama, exact cum ai spus si tu.
sa-l vad pe cel ce nu se teme de o asemenea moarte. :)
unstoppable a scris:sa-l vad pe cel ce nu se teme de o asemenea moarte. :)
Si eu. Adica de suferinta ce precede moartea. :)
Fiero a scris:Si eu. Adica de suferinta ce precede moartea. :)
la asta m-am referit in ultima fraza. :D
unstoppable a scris:la asta m-am referit in ultima fraza. :D
Stiu. :) Insa am vrut sa subliniez pt. a nu lasa loc interpretarilor. Ti-am dat un dest de ajutor. 
Rose`s a scris:E stupid sa te temi de ceva ce stii ca inevitail se va intampla.
De parca teama tine de inteligenta..
bineinteles ca mi-e teama de moarte, in primul rand a celor apropiati, mai in varsta, si cand ma apropii de sfarsit, de moartea mea
si e normal sa fie asa, teama de necunoscut este instinctuala, oricat am imbrobodi-o in mod constient, tot iese la iveala
Athmy a scris:bineinteles ca mi-e teama de moarte, in primul rand a celor apropiati
Cand eram copila imi era f frica sa nu-mi moara parintii. Atat de frica incat uneori seara adormeam plangand de frica. 
Dupa ce am devenit mama, toate actiunile mele au devenit mai responsabile (de exemplu nu mai conduc deloc cu viteza mare -aveam mania vitezei )de frica sa nu-mi ramana copiii fara mama.
In fata mortii ma simt un nimic si da, mi-e f teama de ea pentru ca n-am nicio putere asupra ei, nici sa o aman, nici sa o evit. Teama nu este legata de momentul efectiv in care se intrerupe viata din mine sau din altcineva drag , ci de ceea ce urmeaza dupa. Dupa insemnand suferinta, disperarea, neputinta celor care raman. Numai gandul la ireversibilul situatiei ma paralizeaza, efectiv. 
Din orice perspectiva as privi moartea ( ca este o eliberare / ca asa e mai bine pentru cel plecat/ ca asa a vrut Dumnezeu/ ca acum sufletul e in Rai/ ca nu exista nimic dupa moarte/ ca se reincarneaza etc), pe mine tot ma ingrozeste ideea mortii. ^_^
Melissa Rebeca a scris:Cand eram copila imi era f frica sa nu-mi moara parintii. Atat de frica incat uneori seara adormeam plangand de frica.
In fata mortii ma simt un nimic si da, mi-e f teama de ea pentru ca n-am nicio putere asupra ei, nici sa o aman, nici sa o evit. Teama nu este legata de momentul efectiv in care se intrerupe viata din mine sau din altcineva drag , ci de ceea ce urmeaza dupa. Dupa insemnand suferinta, disperarea, neputinta celor care raman. Numai gandul la ireversibilul situatiei ma paralizeaza, efectiv.
Din orice perspectiva as privi moartea ( ca este o eliberare / ca asa e mai bine pentru cel plecat/ ca asa a vrut Dumnezeu/ ca acum sufletul e in Rai/ ca nu exista nimic dupa moarte/ ca se reincarneaza etc), pe mine tot ma ingrozeste ideea mortii. ^_^
E foarte bine ca esti mai responsabila, mai multa constiinta, dar tot nu poti sa amani inevitabilul... 
:(
Aseneth a scris:Unora le pasa.
Da si mie imi pasa, vreau sa fie curat :) 
nu mi se pare ca moartea e un subiect tabu. oricum, nu pe forumu' asta. aici nimic nu e tabu. 
eniuei, ca sa fiu ontopic. daca ar fi o moarte in chinuri, mi-ar fi frica (de durere), altfel doar ciuda ca poate pierd ceva interesant ce ar fi urmat in viata.
mentalica a scris:altfel doar ciuda ca poate pierd ceva interesant ce ar fi urmat in viata.
Da... :(
Javra a scris:Da si mie imi pasa, vreau sa fie curat :)
Nu exista nimic curat sau murdar in moarte, e moarte si atat. Se poate doar muri repede sau in chinuri, e singura diferenta. Probabil toti ar vrea repede, deoarece chinurile de dinaintea mortii ii fac pe oameni sa se teama si nu moartea in sine.