Început de trecator, Lun 2 iul 2012 · 56 răspunsuri · 7.117 vizualizări
Voi daca ati sti ca maine veti muri, ce ati face ? Ati incerca sa fiti mai buni, sa va platiti ultimele datorii?
Stiu ca nimeni nu prea vrea sa vorbeasca despre asta, moartea un subiect tabu...dar uneori trebuie sa te gandesti sa fi impacat...
La modul cel mai serios ai accepta moartea ca ceva natural, un ciclu al vietii?
Iti este frica ca totul se va termina mai devreme sau mai tarziu...?
Oameni buni aveti grija si ramaneti in viata, fiti atenti la tot ce este in jur. :gdevil:
Nu mi-ar fi frica. Moartea face parte din ciclul vietii, e ceva foarte natural. Daca ar fi sa mor maine, asta este, mor si gata ce mare lucru ?
Nu as incerca sa fiu mai buna. Sunt cine sunt, am trait asa cum sunt si voi muri asa cum sunt. Cat despre datorii, daca nu am pe nimeni care sa le mosteneasca dupa ce dau eu coltul, zau ca m-ar durea in basca de ele. Nu ma refer la cele cu care sunt datoare persoanelor private, bineinteles, cum ar fi prieteni, familie, cunostinte. Pe alea le-as achita.
Editat Lun 2 iul 2012 22:25
Naeema a scris:Nu mi-ar fi frica. Moartea face parte din ciclul vietii, e ceva foarte natural. Daca ar fi sa mor maine, asta este, mor si gata ce mare lucru ?
Nu as incerca sa fiu mai buna. Sunt cine sunt, am trait asa cum sunt si voi muri asa cum sunt. Cat despre datorii, daca nu am pe nimeni care sa le mosteneasca dupa ce dau eu coltul, zau ca m-ar durea in basca de ele. Nu ma refer la cele cu care sunt datoare persoanelor private, bineinteles, cum ar fi prieteni, familie, cunostinte. Pe alea le-as achita.
Dar totusi ar fi urat daca ai murii...
Ce-ar mai fi forumul fara tine... :cry:
Inca ma tem (desi candva am incercat sa-mi iau singura viata), ma tem pt. cei care raman in urma mea si a caror responsabilitate o port, ma intreb cum se vor descurca fara mine, ma tem pt. ca inca mi-e draga viata (culmea!) si nu ma impac cu gandul ca odata dusa nu ma mai pot intoarce, pt. ca nu cred ca exista o lume dincolo si odata puse mainile pe piept se va termina totul, definitiv si irevocabil. :)
BlueS a scris:Da,accept moartea ca ceva natural.Face si asta parte din viata.Dar nu acum.Consider ca mai am destule de facut in viata.Dar din nefericire,nu te intreaba nimeni cand vrei sa pleci :)
Am fost pusa intr-o astfel de situatie,prea aproape de moarte.Si tot ce aveam in cap era sa alerg,sa alerg zile si nopti in natura.Sa ma bucur de moment,sa aud oameni razand...
Acum alerg inca :)
Am fost si eu aproape de moarte, foate aproape...odata era sa ma calce o masina, a iesit destul de urat, frana brusca, fum, etc...altadata am coborat din tramvai, si dau sa trec prin spatele lui, ghici ce venea din sens opus...da alt tramvai..au strigat alti oameni la mine, urata faza a fost, am ramas ca prostu inlemnit...parca sunt din final destination...
Si cand am vrut sa mor, n-am putut sa o fac... 
Fiero a scris:Inca ma tem (desi candva am incercat sa-mi iau singura viata), ma tem pt. cei care raman in urma mea si a caror responsabilitate o port, ma intreb cum se vor descurca fara mine, ma tem pt. ca inca mi-e draga viata (culmea!) si nu ma impac cu gandul ca odata dusa nu ma mai pot intoarce, pt. ca nu cred ca exista o lume dincolo si odata puse mainile pe piept se va termina totul, definitiv si irevocabil. :)
Chiar daca mori, nimic nu va sta in loc, totul merge inainte, crede-ma si eu m-am gandit la asta....
Mortii ar trebui sa-i fie frica de mine. 
Eu cred ca atunci cand vom fi morti , nu vom sta sa discutam cum e sa fii viu sau cum e sa traiesti. Ideea e urmatoarea : viata e limitata, moartea e eterna. Asa ca daca tot avem putin timp de trait, de ce sa pierdem timpul discutand despre moarte? Cei mai practici, faceti-va asigurare de viata si stabiliti-va testementul , dar in rest, lasati moartea ca vine ea si fara conferinte speciale.
Nota bene : nu ma refer la credinciosii adevarati care il vor vedea pe fiul omului pe norii cerului care ii va lua zambind de mana si ii va ridica in inaltul cerului acompaniat de ingerasi pe nourasi cantand din harpisoare cu ale lor aripioare, sa traiasca o eternitate langa tatal ceresc. Voi puteti sa vorbiti despre moarte. Oricum asta faceti de fapt cand discutati religie. N-o sa va impacati niciodata cu gandul, asa ca decat sa clacati, mai bine discutati.
Javra a scris:Si cand am vrut sa mor, n-am putut sa o fac...
sper sa n-o poti face niciodata. ;)
BlueS a scris:Sa nu mai vrei sa mori,nu este nimic frumos in asa ganduri.
Uneori moartea poate fi un lucru bun 
Trust me
In viata dai de toate, la un moment dat trebuie sa sti cum sa "pleci" rapid, doar spun...
Aseneth a scris:Mortii ar trebui sa-i fie frica de mine.
de ce ? zici ca se teme de un suspend ? :D
Aseneth a scris:Mortii ar trebui sa-i fie frica de mine.
Eu cred ca atunci cand vom fi morti , nu vom sta sa discutam cum e sa fii viu sau cum e sa traiesti. Ideea e urmatoarea : viata e limitata, moartea e eterna. Asa ca daca tot avem putin timp de trait, de ce sa pierdem timpul discutand despre moarte? Cei mai practici, faceti-va asigurare de viata si stabiliti-va testementul , dar in rest, lasati moartea ca vine ea si fara conferinte speciale.
Nota bene : nu ma refer la credinciosii adevarati care il vor vedea pe fiul omului pe norii cerului care ii va lua zambind de mana si ii va ridica in inaltul cerului acompaniat de ingerasi pe nourasi cantand din harpisoare cu ale lor aripioare, sa traiasca o eternitate langa tatal ceresc. Voi puteti sa vorbiti despre moarte. Oricum asta faceti de fapt cand discutati religie. N-o sa va impacati niciodata cu gandul, asa ca decat sa clacati, mai bine discutati.
Pana la urma te saturi de multe chestii, si pana la urma n-am cerut sa ma nasc,i-am spus si lu' mama asta...daca as spune ca nu imi este frica sa mor, m-ar face rational sau tampit?