Cassandra a scris:antice, adica in sensul de dinainte de crestinism? daca e asa, achiesez la pretuirea femeii, desi am si aici niste dubii
nu de alta, dar si cu adorarea anumitor zeitati feminine, pamintenele tot nu aveau o viata prea blinda...daca as fi circotasha, as zice ca aceste zeitati feminine erau un fel de praf in ochi, de manipulare psihologica, de genul "uite ca sunt si femei zeite, la care ne inchinam! ce va tot plingeti atita ca va oprimam si nu va recunoastem linga noi ca si noi?", pierzindu-se din vedere faptul ca acelea erau sus, iar celelalte jos, si ca sa parafrazez un clasic in viata "in sus se vede altfel decit cind privesti din jos"....
Imi place cum gandesti!
Miturile ancestrale, printre care cele grecesti, egiptene sau sumeriene, au ca pilon central cultul unui principiu feminin, provenind dintr-o epoca arhaica, in care nu stiu in ce masura se practica "manipularea psihologica".
Gheea,Cybele si Tiamat sunt considerate zeite materne, protectoare, iar Isis era evocata si ca tamaduitoare de boli si ca etalon al cuplului ideal.
Nu cred ca are legatura cu ideea superioritatii barbatului ci doar cu nevoia profund umana de basm, de poveste, de fictiune. Mitul si divinitatea sunt expresiile spaimei de necunoscut, spaimei de singuratate intr-un univers ostil. Si cred ca la imaginarea acestor divinitati care sa-i apere pe oameni si sa le ofere promisiunea unei vieti mai bune s-au facut partasi si femeile si barbatii, deopotriva.