Ce sa-i invatam pe copiii nostri?

lynxul_negru a scris:

Foarte corect.

Nu ma indoiesc, dar multumesc. :) Sunt de acord cu ce ai postat si tu anterior. Mai mult, ma uit de ceva vreme intr-un mod siderat la lupta masculin-feminin din forum. Sa ne mai miram ca lupta se extinde si pe alte topice ???

Amarena a scris:

...

Nu-l inveti si pe el sa se multumeasca cu ce-si permite ?

lynxul_negru a scris:

Eu cred ca nu exista nici o reteta sigura pentru evitarea suferintelor. Desigur putem sa-i invatam lucrurile evidente - sa evite tipii sau tipele atat de dubiosi/dubioase incat sa fie necazul pe doua picioare.

Au contraire, daca faci asta, dubiosii/dubioasele devin fructul dulce si interzis. Sooo, don't !

S.R. a scris:

Au contraire, daca faci asta, dubiosii/dubioasele devin fructul dulce si interzis.

In unele situatii da, in altele nu. Depinde cum ai crescut copilul pana atunci, gradul de comunicare si de incredere dintre tine si el ... Deci depinde.

Tancut a scris:

...

Tu pornesti de la premisa ca si parintii si copii sunt destepti. Mai pornesti si de la premisa ca parintii isi iubesc copii. Ambele premise sunt cel putin discutabile. Iubire nu inseamna doar haine, mancare, locuinta, dar vei constata ca multi parinti asta cred, alaturi de o manie de a-i controla, chipurile, ca sa nu-si faca pruncii rau singuri. Nu ma refer la cei ce posteaza aici, bineinteles. Cei care vad iubirea asa nu sunt parinti destepti, nici copiii lor nu vor fi destepti.

Iubirea inseamna mai degraba sa il ajuti pe copil sa faca ce vrea el, avand grija atat cat se poate sa il feresti de rele, asta in opinia mea, evident. Copiii, ca si adultii, au nevoie de propriile experiente, inclusiv de experiente dureroase, chiar daca acestea ii afecteaza si pe parinti, dar doar asa invata lectii care le raman in cap. Crescuti sub control si supra-protejati, la maturitate se vor trezi singuri intr-o lume de rechini si nu vor putea functiona, sau, din contra, crescuti pe modul ignore, la maturitate pot fi absolut demotivati in a face ceva, ca urmare a abandonului resimtit in dezvoltarea timpurie, abandon care le creeaza impresia ca existenta lor e neimportanta.

S.R. a scris:

Nu-l inveti si pe el sa se multumeasca cu ce-si permite ?

Plimba ursul.

S.R. a scris:

Tu pornesti de la premisa ca si parintii si copii sunt destepti. Mai pornesti si de la premisa ca parintii isi iubesc copii.

Pornesc ? Arata-mi unde . Poate imi scapa mie.

lynxul_negru a scris:

In unele situatii da, in altele nu. Depinde cum ai crescut copilul pana atunci, gradul de comunicare si de incredere dintre tine si el ... Deci depinde.

N-am prea intalnit parinti si copii prieteni intre ei, cand voi intalni, voi crede.

Amarena a scris:

Plimba ursul.

Vrei sa creasca mare si nefericit ca vrea chestii care-l depasesc ? :roll:

Tancut a scris:

Pornesc ? Arata-mi unde . Poate imi scapa mie.

Rezulta asta din punctele pe care le-ai subliniat in postarea citata de mine. Sunt rationale si by the book... ai uitat doar ca oamenii nu prea-s cu the book sau cu ratiunea.

S.R. a scris:

Rezulta asta din punctele pe care le-ai subliniat in postarea citata de mine. Sunt rationale si by the book... ai uitat doar ca oamenii nu prea-s cu the book sau cu ratiunea.

Numai ce spuneam ca unii ar avea nevoie de mai multa ratiune.

Nu mai am timp acum, dar ma voi uita sa inteleg ce anume din ce am formulat te-a determinat sa afirmi ca pornesc de la acele premise.

Tancut a scris:

Numai ce spuneam ca unii ar avea nevoie de mai multa ratiune.

Nu mai am timp acum, dar ma voi uita sa inteleg ce anume din ce am formulat te-a determinat sa afirmi ca pornesc de la acele premise.

Asta:

Tancut a scris:

• puterea exemplului mediului familial,
• epurarea distorsiunilor de gandire si a filosofiilor maladiv-excentrice din mintea parintilor,
• preocuparea pentru cultivarea abilitatilor de gandire rationala la copii (in functie de varsta, astfel incat acestia sa judece singuri situatiile de viata pe care la traiesc),
• informarea copilului privind aspectele legate de relationarea cu sexul opus, privind particularitatile biologice, fiziologice, psihologice specifice fiecarui sex,
• informarea si protejarea copilului de situatiile de risc, fara a-l plasa intr-un glob de sticla care sa-i limiteze accesul la propriile experiente,
• consolidarea relatiei parinte-copil, prin pastrarea deschisa a canalelor de comunicare si schimb emotional cu copilul.

In rest, usoara relaxare, insotita de sustinere si ghidaj fin permanent, adaptat situatiilor. Copilul / adolescentul are de trait viata sa, cu experientele sale.

' timestamp= a scris:

Pai ce sa inteleg eu de aici, ca baietii sunt mai buni, mai frumos, mai destepti decat fetele?! :roll:

Daca ai baiat, asa sa intelegi, iar daca ai fata, sa pricepi taman pe dos.

O mica dilema apare daca ai copii de ambele sexe.

Se rezolva si asta.

cand vorbesti despre baiat, tii cont de prima concluzie, iar cand vorbesti de fata, de cea de-a doua.