Debusolata

Valentina75 a scris:

Nu ma ascud dupa colt, acum am reusit sa deschid computerul.

Imi pare rau ca am facut o impresie negativa cu ce-am scris aici, insa aveam nevoie poate de un gand bun, pur si simplu.

Am 37 ani si un baiat de 12 ani. Pentru el am ramas impreuna, este foarte sensibil.

Ca o paranteza, inafara de sex, "el" nu are niciun aport in casa. Nici bani n-aduce, nici nu face treaba, nici una , nici alta. Nici macar cu copilul nu este afectuos, de mine nu mai zic nimic. Traieste in lumea lui.........e un fel de autist fara certificat.

Nu l-am inselat decat cu "gandul", iar el a fost singurul barbat din viata mea. Poate si asta e un fel de inselaciune, ce-i drept. Dar daca nu se apropie de mine, ce sa fac ? Imi imaginez si eu cum e sa fii luata in brate, daca altceva nu se poate. Chir daca fac lucruri deosebite, pentru care oricare alt barbat ar fi multumit si satisfacut, el nu mi-a dat niciodata sa inteleg ca-i place ceea ce-i ofer.

Nu cred ca am raspuns la toata lumea, insa, am inteles acum cum sunt privita dinafara.

Daca m-ati cunoaste..............

divorteaza. nu esti nici tu fericita si copilu are 12 ani va intelege. explica-i. daca n-ai curaj o sa ramai asa , NEFERICITA. acum e treaba ta ce vrei defapt

Valentina75 a scris:

Chir daca fac lucruri deosebite, pentru care oricare alt barbat ar fi multumit si satisfacut, el nu mi-a dat niciodata sa inteleg ca-i place ceea ce-i ofer.

1. deja ţi-au spus şi alţii să

Indigo 1 a scris:

de ce ? ca are un tata care nu il baga in seama dupa ce spune ea !! 8)

il baga sau nu in seama, deocamdata in perceptia copilului, tata e acolo.

oricum n-are termen de comparatie cu alt tata.

ca nu face destul, vede Valentina.

copilul la 12 ani, daca totul in casa e ok, va fi afectat ca dispare tata din viata lui.

un copil nu percepe nevoile afective care le invoca Valentina aici , ar sesiza ca ceva nu e in regula doar daca ar fi scandaluri.

asa ca...lumea lui s-ar cam narui.

Diela a scris:

2. ce-ar fi să nu-i mai faci lucrurile astea deosebite brusc şi dintr-odată?

uneori avem tendinţa de e lua lucrurile bune de-a gata, pe tavă, fără să ne gândim că ar trebui să mulţumim pt ele sau să dăm ceva în schimb şi abia când suntem privaţi de acele lucruri ne dăm seama de importanţa lor

ar fi ceva, dar nu cred ca ea are destula ambitie si tarie sa-l infrunte.

mai degraba cerseste afectiune si se lamenteaza in fata lui.

Lynxul are dreptate si Renaissance are dreptate. Fara suparare, Valentina, nu pari a te cunoaste si nici solutii se pare ca nu-ti doresti, ci doar aprobari si incurajari, in legatura cu ce... nici tu nu stii prea bine. Criticile n-ar trebui sa te deranjeze decat in masura in care gasesti adevar in ele. Si nici atunci, pt. ca iti arata unde gresesti si, dandu-ti seama unde gresesti, poti indrepta greselile.

Daca tu crezi ca el nu-ti ofera nimic, daca tu crezi ca nici copilului nu-i ofera nimic, nu vad de ce ati mai ramane impreuna. Spui ca nu ai divortat din pricina copilului, insa tot tu spui ca el nu-i ofera copilului nici macar afectiune. Asadar, de ce l-ai lipsi pe copil divortand de el?

Si, totusi, eu iar te intreb, de ce nu discuti deschis cu el, de ce nu-i ceri explicatii pt. felul in care se comporta? Oare tie iti pasa cu adevarat de el sau iti pasa doar de ceea iti doresti sa iti ofere si nu-ti ofera? Faptul ca pare a fi atat de egoist, ca isi cumpara lucruri numai pt. el, e un indiciu, parerea mea, ca el incearca prin asta sa suplineasca carenta sufleteasca.

Vina se imparte la doi. Opinia mea.

Fiero a scris:

Si, totusi, eu iar te intreb, de ce nu discuti deschis cu el, de ce nu-i ceri explicatii pt. felul in care se comporta?

Comunicarea nu rezolva niciodata nimic, stie toata lumea asta. Sunt doar vorbe.

Oare tie iti pasa cu adevarat de el sau iti pasa doar de ceea iti doresti sa iti ofere si nu-ti ofera?

You got it ;)

Faptul ca pare a fi atat de egoist, ca isi cumpara lucruri numai pt. el, e un indiciu, parerea mea, ca el incearca prin asta sa suplineasca carenta sufleteasca.

Da. Oare de unde o fi provenind ? :think: Putem doar banui :roll:

Valentina75 a scris:

de fapt eu cautam niste prieteni

Nu exista oameni cu meseria de prieten, deci pierzi vremea cautand prieteni! Prietenii se fac in timp si nu se cauta. Oamenii reactioneaza pozitiv sau negativ la comportamentul tau, daca tu esti o persoana deschisa si stii sa comunici, atunci unii vor rezona cu tine si pot sa-ti devina prieteni, altfel...

a fost o prostie din partea mea sa cred ca pot gasi persoane cu care pot comunica si care pot intelege anumite situatii.

Multe situatii pot fi intelese de oameni, dar conteaza mult si modul in care ti le expui. Oricum, fiecare om comunica in felul in care este el.

S.R. a scris:

Comunicarea nu rezolva niciodata nimic, stie toata lumea asta. Sunt doar vorbe.

Eu nu cred asta. Daca ar discuta deschis, cu cartile pe fata, daca ar resusi sa faca asta, si-ar da fiecare seama ce-si doreste celalalt de la el si ar sti daca relatia lor mai poate fi reparata sau nu. Tu de ce crezi ca n-ar rezolva nimic?

Putem doar banui :roll:

Da, nu suntem magi. :)

Black velvet a scris:

Multe situatii pot fi intelese de oameni, dar conteaza mult si modul in care ti le expui. Oricum, fiecare om comunica in felul in care este el.

Da, daca ea porneste de la inceput pe principiul ca e o prostie sa creada ca va fi inteleasa, apoi, nici nu va fi inteleasa, pt. ca se va concentra numai pe aspectele care nu-i plac la cineva.

Fiero a scris:

Eu nu cred asta. Daca ar discuta deschis, cu cartile pe fata, daca ar resusi sa faca asta, si-ar da fiecare seama ce-si doreste celalalt de la el si ar sti daca relatia lor mai poate fi reparata sau nu. Tu de ce crezi ca n-ar rezolva nimic?

Intai ca nu vor sa afle asta, ca iluzia pe care o au acum e mai comoda decat nimic, apoi... de ce ar face asta ? Asta ar presupune ceva durere reala, sinceritate... chestii rare in relatiile dintre barbati si femei.

Tu nu ti-ai facut o introspectie realista, care sa includa autocritica, sa ia la cunostinta realitatea si cauzele situatiei, dupa care sa iei decizia care sa te scoata din impas.

Te-ai casatorit virgina si faci din asta un fel de merit, sunt convins ca tu considerai si poate o mai consideri o virtute.

Spui ca 'parca nu era asa la inceput' - adica nici nu stii daca nu cumva asa a fost iar tu te-ai complacut cu egocentrismul lui.

Sau poate si-a disimulat maniile 'ca sa ii cazi in plasa' - adica tu trebuie sa fii pacalita, ademenita intr-o capcana, nu? Aici nu sunt prea multe de discutat, asa e pattern-ul feminin - dupa care lacrimam ca 'ne-a pacalit'.

Mai ai alte conceptii contemporane cu siropurile de pe vremea lui Jane Austen - 'l-ai inselat' cu gandul...

Cand forumistii omniscienti iti servesc anumite realitati, te superi si te victimizezi ca nu ai fost inteleasa - ceea ce denota ca tu nu admiti criticile si nu le procesezi ca sa te ajuti singura sa iesi din situatie - forumistii nu te ajuta, doar iti dau un alt punct de vedere pe care nu ar trebui sa ti-l insusesti, ci sa il cercetezi si sa folosesti experienta altora.

Inca un stereotip - stau in relatie pentru un copil. Atunci taci si sufera.

Tu ai vrea sa ramai in relatie, evident, el sa se schimbe si sa devina totul mirobolant - fantezii.

Dar, daca nu se intampla, tu ai cam vrea ca pretendentul de la job sa iti fie supapa, substitutul pentru emotii, dar FARA SEX - ca tie nu iti place si consideri degradant sa iti inseli podoaba de sot.

Adica vrei sa il folosesti pe coleg si sa iti dea ceea ce tu nu esti capabila (cel putin prin alegerea pe care ai facut-o) in propria ta casnicie.

Iar daca cumva si ala iti intinde o 'plasa' si vrea doar sex, evident ca este o bruta, un animal, nu?

Tu vrei doar iubirea, discutiile despre vrute si nevrute, romance-ul, samd - te anunt oficial ca asta vor 100% din oamenii care traiesc pe Pamant. Dar ramane un deziderat, realitatea e cinica.

Totusi, impresia ta ca vrei doar mangaierile, vorbele duci, omniprezenta 'dragoste platonica' este cat se poate de falsa: tu vrei SEX.

Pentru ca este natural, normal, firesc, logic, recomandabil, uman, necesar, samd.

Intretine o relatie trupeasca, 'pacatuieste' cu colegul, ai nevoie de asta. Daca intervine si sentimentul, considera-l un bonus.

Sentimentele, indragostirea se intampla spontan, daca exista chimie.

Si asta intrevine intotdeanuna DUPA SEX, niciodata inainte.

Inchei cu aceeasi idee: fa-ti o introspectie onesta.

Ai sa fii surprinsa sa observi cate adevaruri ti-ai refuzat.

Succes.