fulgdenea a scris:
Asa e, ai dreptate. Desi nimeni nu e perfect. Poti sa ai scapari, sau poti sa tinzi spre idealul de a fi bun cu toata lumea si de a reactiona in mod binevoitor la orice vorba, dar sa descoperi ca e mai usor de zis decat de facut. Cred ca nivelul la care oamenii isi respecta pricipiile, chiar avand aceeasi credinta, e diferit pentru toti, si tine de multi factori, cum ar fi temperamentul, starea de moment etc.
Cat despre credinta mea proprie... Nu pot sa nu cred in Dumnezeu, fiind constienta (cu o certitudine de 100%) de existenta lumii spirituale. Religia ortodoxa si principiile care deriva din ea sunt perfect logice, frumoase, inaltatoare. Faptul ca exista Dumnezeu e ca o certitudine cu care m-am nascut; stiu ca unii ii vor spune indoctrinare. Nu are cum sa fie. Am pus la indoiala tot ce mi s-a spus vreodata de un om sau altul in sensul acesta; am pus la indoiala atat omul respectiv cat si motivatia lui. Am pretentia ca sunt o perosna cat de cat rationala si ca nimeni nu m-ar putea indoctrina. Analizez pana si ce nu trebuie, pana ma doare capul; nu as accepta vorbele cuiva ca axioma. E vorba de un lucru stiut, simtit, care vine din interior,exact cum stii ca cerul e albastru si iarba e verde. Singurul lucru care ma nelamureste e ca religia ortodoxa neaga posibilitatea reincarnarii, iar eu sunt aproape convinsa ca aceasta posibilitate e cat se poate de reala. Spun aproape pentru ca nu am dovezi concrete si lucrurile inca sunt interpretabile, desi duc in aceasta directie.
fulgdenea a scris:Dzeu e si intr-o piatra dar nu-l poate vedea oricine
Asta ma sperie si pe mine constant, ca nu inteleg rostul lucrurilor si ma conformez la ceea ce impune sau ofera societatea drept adevar si mod de viata. De cele mai multe ori ma conving ca sistemul in care ma incadrez, referitor la cum tratez lumea din jur, cu tot ce contine, e cel potrivit. Dar uneori ma bate gandul ca e doar un lucru pe care vreau sa-l cred pentru a nu-mi face mai multe procese de constiinta. Si asta ma sperie, pentru ca e foarte posibil.