Credinta in puterea moastelor este probabil sa provina din cultul stramosilor, practica mesagerului trimis sa reprezinte interesele comunitatii in fata divinitatii, si a celui ce a venit in contact cu divinul ori a fost o manifestare a lui. Trimiterea mesagerului era mai degraba o practica de sacrificiu uman, practicat in diverse colturi ale lumii, de la Europa, la America de Sud. In epocile trecute, persoanelor care aveau o viata exemplara in cadrul trasat de o anumita religie, sau care au manifestat anumite particularitati ce pareau de domeniul supranaturalului, a sacrificiului pentru anumite idei religioase, parand atinse ori patrunse de puterea zeitatilor (un fel de receptacol), deveneau tabu pentru comunitatile din care provenea acesta si cel mai adesea obiect de veneratie. Ele asigurau un fel de canal de comunicare cu divinitatea, chiar daca indirect cum e cazul sfintilor, care prin diverse practici ritualice puteau fi induplecati sa intervina pe langa zeitate/zeitati.
Pana la urma, as putea spune ca cultul moastelor, ori a altor relicvarii provine din nevoia omului de-a avea avea ca obiect tangibil al adoratiei sale o manifestare a unei divinitatii ce se incapataneaza sa ramana un deus otiosus.
James G. Frazer, iarta-ma!