Barbati care nu vor sa fie tati

Ginutza22 a scris:

mai bine il cresc singura decat sa am un barbat pe care nu-l doresc langa mine doar pentru a parea o fata buna

cu siguranta e mai bine asa.

dar era mai bine sa ramai singura fara un copil dupa tine, adica sa fi fost mai treaza.

era mai bine sa poti face asta linga barbatul care-l iubesti, care te doreste si care vrea si el un copil cu tine.

sa nu luam doar partea in care ai linga tine un rahat de barbat si e mai bine fara.

so, ai grija pe cine alegi mai departe.

Ginutza22 a scris:

ai trecut prin asta?...sa ramai singura cu un copil?...parca mi-ai vorbi din experiantza...

e ceva experienta chiar daca nu asta.

am 44 de ani si o fata de virsta ta, cumva pot intelege cam cum arata viitorul.

si da, nu e vorba de virsta si eu aveam pe-acolo cind am avut primul copil, dar nu in aceleasi conditii.

De curiozitate, el ce virsta avea , sa nu mai caut prin postari ?

Gina ( sau Kytty ), nu stiu cum preferi numele, ti-am mai citit povestea si pe alt site. E cam aceeasi, cu o variatie.

Acolo spui ca de 2 luni esti abuzata de ex amicul tau. Adica de cand aveai abia 2 luni de sarcina.

1.De ce nu ai luat in calcul si varianta unui avort, pentru ca la acea varsta gestationala se putea face?

2. Care ar fi motivele pentru care ( si aici te citez de pe celalat site): "

YasmiSL a scris:

am 44 de ani...

Why old lady cries so much ?

5 o a scris:

vei avea nevoie sa inveti si "rol de tata" ( atat cat este posibil...adica cel care are autoritate, si ofera incredere in sine copilului).

... iar daca copilul este baiat, in timp, sa ai preocuparea de a-l inconjura si de persoane de gen masculin, dandu-i posibilitatea sa petreaca timp in preajma acestora sau impreuna cu acestia, in activitati comune, astfel incat sa-si poata dezvolta comportamentele de rol masculin. Eventual, un alt tata.

As vrea sa precizez ca, de multe ori, tatal vine doar cu autoritatea, mai putin cu incurajari si cladirea increderii in sine a copilului (de multe ori face exact contrariul). Sa nu lansam ideea ca numai tatii sunt capabili de asta. Am doi baieti.. stiu ce spun si, mai ales, nu ma refer la exceptii.

Bine punctat, Amarena. Autoritatea nu vine la pachet intotdeauna cu increderea in sine, cand autoritatea e de tip dictatorial, spre exemplu, ea poate face mult rau copilului.

. a scris:

As vrea sa precizez ca, de multe ori, tatal vine doar cu autoritatea, mai putin cu incurajari si cladirea increderii in sine a copilului (de multe ori face exact contrariul).

Nu este vorba de a fi capabil. Ci , care este rolul paternal. Ca, majoritatea barbatilor nu stiu sa si-l indeplineasca, e alta treaba. Practic "incarca" mama si cu acest rol.

Responsabilitatile sunt clare.

Tatal cu autoritatea, incredere in sine. Mama cu emotiile si cu comunicarea.

Restul sunt combinatii.

In majoritatea famiilor insa, partenerii nu cunosc acest lucru, si lucrurile se amesteca. Si apare conceptia gresita cum ca ar fi alte roluri, numai pentru ca unii dintre parteneri trebuie sa-si asume si responsabilitatile celui care nu si le indeplineste.

. a scris:

... iar daca copilul este baiat, in timp, sa ai preocuparea de a-l inconjura si de persoane de gen masculin, dandu-i posibilitatea sa petreaca timp in preajma acestora sau impreuna cu acestia, in activitati comune, astfel incat sa-si poata dezvolta comportamentele de rol masculin. Eventual, un alt tata.

Va fi obligatoriu. Oricat de buna mama ar putea fi, chiar si perfecta, niciodata nu va putea fi "tata". Mereu este nevoie de un model masculin, pentru baiat si unul feminin pentru fata.

Copilul trebuie sa invete cum sa isi joace mai tarziu rolul potrivit sexului sau, si cum sa interactioneze cu sexul opus.

Pai daca cei mai multi nu stiu sa-l indeplineasca, la ce bun sa insistam atat pe insuficienta unei mame si pe recomandarile de-a cauta un barbat? In ideea ca poate, poate? Eventual sa-i mai bage in cap viitorului barbat idei gresite despre cum trebuie tratata femeia si despre ce inseamna sa fii barbat adevarat.

nu stiu ce tot insistati cu avortul, ea n-a scris pe topicul asta sa-si dea lumea cu parerea daca trebuia sau nu sa faca avort

n-a facut avort, treaba ei, isi asuma responsabilitatea si va aduce pe lume copilul, Sigur nu va fi nici prima nici ultima mamica de 22 ani cu un copil.

Si-atata ii mai scoateti ochii cu viitorul, ea se concentreaza acum asupra sarcinii si foarte bine face, trebuie sa aiba grija de ea si de bebe.

exact asta voiam sa zic mai devreme, azi. Orice scoatere de ochi e tardiva, faptul e consumat. Ea are atitudine pozitiva acum si asta nu poate sa-i faca decat bine. Parintii o ajuta, ceea ce inseamna enorm. Eu nu vad tragedia in situatia ei.