Naeema a scris:
In cazul in care femeia nu mai poate sa convietuiasca in aceeasi casa cu barbatul (sau invers) - nu scrie nicaieri ca aceasta este obligata sa stea si sa 'incaseze'. Dumnezeu indeamna la intelepciune, nu la prostie si slabiciune. Insa, Dumnezeu nu o dezleaga de a mai fi maritata. Asta e crucea ei, - decat in cazul in care barbatul comite adulter. (si viceversa)
In majoritatea cazurilor, daca o femeie nu mai imparte casa si patul cu un barbat, acesta in cele din urma isi indreapta atentia asupra altei femei si in majoritatea cazurilor comite adulterul. Abia atunci, femeia poate fi dezlegata de barbatul ei.
Nu stiu de ce a dat Dumnezeu legea asa, dar ar putea fi multe motive. Nu o data s-a auzit de cazul in care prin iubire si rabdare sotul sau sotia a devenit un om mai bun. Familia are o forta extraordinara, si o sustin si psihologii - in lupta omului cu alcoolul, depresia, si viciile in general. Sa fi fost acesta motivul? - Daca Dumnezeu considera ca trebuie sa il stim, lasa Cuvant.
Oamenii care au familii iubitoare si stranse trec mai usor prin viata peste probleme- prin urmare, taian casatoriei implica si cererea spre Dumnezeu, sa ii ajute sa reziste 'la bine si la greu'.
Nicaieri nu scrie ca o femeie trebuie batuta, dar se spune ca o femeie trebuie iubita de catre barbatul ei asa cum Isus s-a daruit pe Sine Bisericii. Or daca barbatul prin nelegiuirile lui, nu isi inchina viata si faptele lui Dumnezeu - nu mai repsecta indatorirea lui de sot.
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă - "Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte, Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica" Biserică, ea devine pentru bărbat prilej de sfinţire, "căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă".
În Noul Testament, femeia nu este inferioară bărbatului, după cum nu este nici superioară, iar egalitatea cu bărbatul nu înseamnă a prelua responsabilităţile bărbatului, ci a-şi împlini vocaţia ei de soţie şi mamă.
Imi amintesc ca am fost la o nunta acum cativa ani si la un moment dat spune preotul : 'Femeia sa asculte de barbatul sau'. In acel moment, toate femeile din Biserica, sau majoritatea - au coborat capul instinctiv si barbatii, multi dintre ei, au privit mandri in fata - dupa cum a sesizat duhovnicul si in acel moment a si adaugat:
'Draga mea, sa asculti de barbatul tau daca este bun si te iubeste, si daca este intelept. Daca nu este asa, sa nu asculti de el.'
În Noul Testament, soţii devin egali înaintea lui Dumnezeu, întrucât, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, "nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi sunteţi una în Hristos Iisus".
Asa ca la fel de bine preotul putea sa inceapa cu :"Barbate, sa iti asculti femeia."
Caci : voi sunteţi una în Hristos Iisus".. De aceea casnicia nu trebuie privita ca pe o competitie intre barbat si femeie cu drepturile lor - ci ca pe un lucru, un fapt si un gand comun.
O spun si psihologii ca atunci cand ajungi sa traiesti cu o persoana in fiecare zi, ajungi sa gandesti 'in doi'.