Intrebari cu si despre Noul Testament - exclusiv

lupini a scris:

Dumnezeu spune una, tu spui alta. Să spun drept, eu merg pe m

stupid_me a scris:

Dumnezeu spune clar: 'Sa nu ucizi'.

Ba spune. Partea cu ucisul sta scria in capitolul ala la care inchizi tu ochii si nu vrei nici in ruptul capului sa-l discuti. Dumnezeu cica a spus multe. Credinciosul "aude" numai ce-i convine si ce nu lezeaza urechiusele lui fragile.

LuciaD a scris:

Si Rumi zicea ceva de genu ca primul semn pe care Dumnezeu a voit sa atraga atentia asupra Sa, a fost Dragostea. Acum sper sa nu confundati Dragostea cu indragosteala.

Fi sigura ca Rumi nu se referea la Isus ci la Dumnezeu Tatal, psihopatul din Tora, mentionat in VT. Insa precum in Crestinism acel D-zeu este acelasi cu Isus care la randul lui nu este decat un alt aspect al aceleiasi entitatii divine, sa zici ca D-zeu = dragoste e ca si cum ai spune ca un criminal ar fi fost lobotomizat ca cante cumbaya cu ramura de maslin in mana. Mda.

stupid_me a scris:

Daca Dumnezeu nu ar iubi lumea, toată lumea ar fi deja

stupid_me a scris:

Acum eu ma intreb: voi astia care sunteti aproape fanatici in credinta voastra, ce credeti? Traiti cu speranta ca sunteti inscrisi in cartea vietii si va chinuiti sa meritati?

Sau sunteti siguri de la inceputuri (de cand ati venit pe lume ) ca sunteti bagati acolo si actionati in consecinta? :think:

stupid_me a scris:

Tu aici ai rupt fragmentul dintr-o pilda. Or pilda foloseste metafore.

Sabia este metafora. Dumnezeu spune clar 'Sa nu ucizi'. Iisus aminteste acelasi lucru.

...........

Pildele si ceea ce vorbesc altii despre Iisus sunt si pot fi interpretabile, pe cand ceea ce Iisus a spus si a cuvantat - NU.

Tu singura afirmi ca pildele sunt interpretabile....ceea ce faci atribuind sabiei rol de "metafora". Nu stiam ca Isus i-a trimis pe ucenici sa-si vanda avutul ca sa cumpere "metafore" - nu si-au permis decat doua- din care o "metafora" a taiat o ureche de slujbas cand a fost prins Isus.

Unii interpreteaza "sabia" ca fiind simbolul luptei împotriva raului.... Aici Isus creeaza o dihotomie între "pace" si "sabie", considerându-le, deci, diferite. Daca, însa, prin "sabia" s-ar fi referit la lupta contra raului, atunci acesta dihotomie ar fi fost cel putin bizara, din moment ce lupta contra raului are rolul, printre altele, tocmai de a stabili pacea. Altfel spus, lupta contra raului nu este ceva diferit fata de lupta pentru pace. Asa cum pune Isus problema, însa, pe el nu-l intereseaza pacea si deci nici lupta contra raului - rau care este asa considerat si pentru ca dauneaza pacii. Avem deci motive bune sa credem ca în versetul citat Isus îndeamna într-adevar la conflict si razboi.

Versetul referitor la "taierea dusmanului " este intradevar dintr-o parabola . Isus s-a referit la el în mod favorabil. In parabola , nobilul despre care vorbeste Isus este chiar el, iar regele care se va întoarce este tot el dupa ce va fi încoronat ca rege în rai. Venirea regelui reprezinta a doua venire a lui Isus. Asadar, cuvintele din versetul amintit, apartinandu-i regelui, îi apartin într-adevar lui Isus.

Nu ti-am vazut comentariu vis-a-vis de versetul :"Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.

O fi vorba tot de metafore, nu ?

"Fi sigura ca Rumi nu se referea la Isus ci la Dumnezeu Tatal, psihopatul din Tora, mentionat in VT. Insa precum in Crestinism acel D-zeu este acelasi cu Isus care la randul lui nu este decat un alt aspect al aceleiasi entitatii divine, sa zici ca D-zeu = dragoste e ca si cum ai spune ca un criminal ar fi fost lobotomizat ca cante cumbaya cu ramura de maslin in mana. Mda."

Ioi, draga Naeema, da'io n-am zis nici aci si niciunde asa ceva. Este doar una din interpretarile tale. Te rog frumos, nu-mi sta in caracter sa-L limitez pe Dumnezeu si sa zic asa cum ai zis tu mai sus ca "D-zeu = dragoste". Nu, eventual daca nu ai inteles ceea ce-am scris si transmis, iti spun care-i intelegerea mea si anume aceea ca dragostea este Dumnezeu (ca un ex. intru intelegerea, cat de cat corect, a ceea ce scriu).

LuciaD a scris:

nu-mi sta in caracter sa-L limitez pe Dumnezeu

D-zeu e intratat de limitat sau nelimitat, atat cat il duce pe fiecare om mintea sa fabuleze. Nici mai mult nici mai putin.

Omul impune limitele unei idei care se afla doar in mintea lui.

Naeema a scris:

D-zeu e intratat de limitat sau nelimitat, atat cat il duce pe fiecare om mintea sa fabuleze. Nici mai mult nici mai putin.

Omul impune limitele unei idei care se afla doar in mintea lui.

Ma bucur ca mi-ai inteles , cat de cat, mesajul.

stupid_me a scris:

Pentru tine e altfel? Un tata isi iubeste copiii doar daca acestia sunt cuminti si il iubesc la randul lor ? Sau ar trebui sa-i iubeasca pur si simplu, pentru ca sunt copiii lui? Cum ramane cu dragostea neconditionata atat de trambitata in crestinism?

Aseneth a scris:

Un tata isi iubeste copiii doar daca acestia sunt cuminti si il iubesc la randul lor ? Sau ar trebui sa-i iubeasca pur si simplu, pentru ca sunt copiii lui? Cum ramane cu dragostea neconditionata atat de trambitata in crestinism?

Exact. Imi vine in minte acum genul de parinte care vesnic scoate ochii copilului despre cat s-a sacrificat el sa-l creasca, sa-i ofere una si alta, si cata recunostinta asteapta in schimb.

Nu exista dragoste neconditionata in religie. Asta e clar. Eu de ce tot spun ca totul e o varuiala menita sa traga patura pe ochii credulilor. Deitatea iubeste si imparte recompense doar la aia care o proslavesc, care cred in ea si i se inchina, care respecta regulile si legile. Si de cele mai multe ori nici alora.

Gluma cosmica : sa creezi ceva, sa-l pui in posesie de liber arbitru, dupa care sa-i spui "Astea sunt alegerile : mi te inchini, esti bine, ma renegi, ai belit-o". Wow. What a choice !

Naeema a scris:

Gluma cosmica : sa creezi ceva, sa-l pui in posesie de liber arbitru, dupa care sa-i spui "Astea sunt alegerile : mi te inchini, esti bine, ma renegi, ai belit-o". Wow. What a choice !

He made us an offer we couldn't refuse :order: