Allexandrra a scris:Parerea mea e ca Ea are dreptate: ce subminezi, daca e un dat genetic, apare in alta forma. Ma gandesc insa ca poate aparea intr-o forma buna sau macar ameliorata.
Ameliorată, ăsta-i cuv
Început de Zero*, Sâm 26 mai 2012 · 140 răspunsuri · 11.883 vizualizări
Allexandrra a scris:Parerea mea e ca Ea are dreptate: ce subminezi, daca e un dat genetic, apare in alta forma. Ma gandesc insa ca poate aparea intr-o forma buna sau macar ameliorata.
Ameliorată, ăsta-i cuv
LikeThisPoppy a scris:Ar putea fi si asta o solutie in ideea ca acceptandu-le nu te mai obsedeaza, nu mai au aceeasi putere asupra ta si concentrandu-te asupra a altceva, trec pe planul doi si apoi devin din ce in ce mai slabe...
Da, exact asta cred si eu.
Fiero a scris:Eu cred ca e vorba mai degraba de acceptare, decat de control, acceptarea lucrurilor ce nu pot fi schimbate si actionarea doar in directia celor ce pot fi schimbate.
Da, nu ma refeream sa-ti controlezi fiecare aspect al vietii ca un nevrotic, ci doar la directionarea gandirii, a comportamentelor. Nu un control limitativ, ci unul care sa dirijeze lucrurile pe calea corecta. Sunt atati care prefera bucuria si "autenticitatea" in locul controlului, si mereu viata ii izbeste in frunte. De ce ? Pentru ca viata nu tine cont de iluzii fiecaruia. Tu poti sa te consideri seful lumii si sa fii fericit in iluzia asta, atat ca viata iti mai da peste bot din cand in cand, te mai trezesti putin si suferi. Apoi iar te refugiezi in vis. Cam asa sta treaba cu multa lume. Oamenilor le e greu sa accepte ca nu sunt importanti, si atunci isi dau singuri o importanta care-i face fericiti. Nu mai bine lupti, controland tendintele astea ca sa fii cu adevarat fericit si impacat ?
Depresivii de exemplu, sunt oameni fara control asupra mintii lor. Sunt ei bucurosi, se bucura de viata ? Nu, sunt prada lipsei lor de control. Daca si-ar dirija gandurile intr-un mod contructiv, s-ar bucura de viata intradevar. Si multi traim cu impresia ca viata e cumva, ne formam asteptari, iluzii, din care nu vrem deloc sa iesim, ca e caldut si ne face bine. Dar in realitate nu e chiar asa, iar suferinta e semnalul de alarma.
Asta e controlul de care vorbeam eu, triumful constientului asupra inconstientului. Controlul nevrotic e un control inconstient, nu duce la largirea orizontului, doar la limitarea lui.
Renaissance a scris:
aplici ceea ce postezi? :roll:
@RTFM, stiu ca ai citit cartea, daca ai completari de facut la ceea ce-am spus eu, chiar te rog sa le faci. :)
Daca-ti aduci tu aminte, in carte se spunea nu numai ca temperamentul se modifica, dar chiar creierul subiectilor studiati in anumite experimente aparea modificat, ceea ce ne duce cu gandul ca procesul de dezvatare nu e imposibil. Cel putin eu asa am inteles.
Editat Sâm 26 mai 2012 22:02
Ea. a scris:aplici ceea ce postezi? :roll:
Mai mult decat poti sa-ti inchipui ;)
Ce, s-a activat latura sensibila de care vorbeam in postul de mai sus ?
bine . mie nu imi plac produsele modificate genetic . asa ca sunt contra modificarii genetice :roll:
Renaissance a scris:Ce, s-a activat latura sensibila de care vorbeam in postul de mai sus ?
ma ataci? :roll:
Ea. a scris:bine . mie nu imi plac produsele modificate genetic . asa ca sunt contra modificarii genetice :roll:
Nu iti cere nimeni sa-ti placa, e alegerea ta. Atat avantajele cat si dezavantajele izvorate din alegerea ta, sunt ale tale, la pachet. :)
Ea. a scris:ma ataci? :roll:
Nici vorba. Am raspuns in acelasi stil in care am fost intrebat. :)
Renaissance a scris:Da, nu ma refeream sa-ti controlezi fiecare aspect al vietii ca un nevrotic, ci doar la directionarea gandirii, a comportamentelor. Nu un control limitativ, ci unul care sa dirijeze lucrurile pe calea corecta. Sunt atati care prefera bucuria si "autenticitatea" in locul controlului, si mereu viata ii izbeste in frunte. De ce ? Pentru ca viata nu tine cont de iluzii fiecaruia. Tu poti sa te consideri seful lumii si sa fii fericit in iluzia asta, atat ca viata iti mai da peste bot din cand in cand, te mai trezesti putin si suferi. Apoi iar te refugiezi in vis. Cam asa sta treaba cu multa lume. Oamenilor le e greu sa accepte ca nu sunt importanti, si atunci isi dau singuri o importanta care-i face fericiti. Nu mai bine lupti, controland tendintele astea ca sa fii cu adevarat fericit si impacat ?
Depresivii de exemplu, sunt oameni fara control asupra mintii lor. Sunt ei bucurosi, se bucura de viata ? Nu, sunt prada lipsei lor de control. Daca si-ar dirija gandurile intr-un mod contructiv, s-ar bucura de viata intradevar. Si multi traim cu impresia ca viata e cumva, ne formam asteptari, iluzii, din care nu vrem deloc sa iesim, ca e caldut si ne face bine. Dar in realitate nu e chiar asa, iar suferinta e semnalul de alarma.
Asta e controlul de care vorbeam eu, triumful constientului asupra inconstientului. Controlul nevrotic e un control inconstient, nu duce la largirea orizontului, doar la limitarea lui.
Adevarat.
RTFM a scris:
Da, informatia ramane. Dar daca ai informatia x si in timp inscrii informatia non-x, investind-o cu o putere mai mare, x s-ar estompa. Numai sa nu fie x dat genetic, ca atunci ai mult de lucru si sanse mici de reusita.