Accesul si apelul la subconstient

Marinel a scris:

Definiţia pe care ai dat-o se referă la primul sens din DEX '98, în timp ce termenul de conştiinţă din acest topic se referă la al doilea sens. Într-adevăr, sensurile sunt apropiate, dar nu identice. Eu m-am referit permanent la sensul al doilea pentru că doar acesta poate relaţiona cu termenii de "subconştient" şi "inconştient".

"CONȘTIÍNȚĂ, (rar) conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; 2. Faptul de a-și da seama;înțelegere."dex'98<br style="font-family: Verdana, Arial, sans-serif;">

Nu stiu cum ai scos tu asta, cred ca te-ai grabit un picut si nu ai sondat in profunzime...

Am dat doua definitii, una filosofica si una psihologica.

Prima definitie, adica cea filosofica, este una generala care, daca stai un pic sa reflectezi, inglobeaza toate sensurile pe care le gasesti in DEX. Constiinta fiind "forma cea mai inalta de reflectare psihica a realitatii", presupune atat definitia 1 din DEX (sentimentul sau intuitia pe care omul o are despre propria existenta), cat si 2 din DEX (faptul de a-si da seama; intelegere).

Mai departe, daca nu te superi, spre o mai buna intelegere, ti-as propune sa nu ne mai incrancenam in definitiile din DEX si sa trecem un picut mai departe spre definitiile din aria filosofiei si, mai ales, din cea a psihologiei. In acest sens definitia lui Mielu Zlate, pe care am redat-o in postarea anterioara, zic eu ca este una elocventa.

Vriies a scris:

Mai departe, daca nu te superi, spre o mai buna intelegere, ti-as propune sa nu ne mai incrancenam in definitiile din DEX si sa trecem un picut mai departe spre definitiile din aria filosofiei si, mai ales, din cea a psihologiei. In acest sens definitia lui Mielu Zlate, pe care am redat-o in postarea anterioara, zic eu ca este una elocventa.

Pentru a merge mai departe trebuie sa eliminam ambiguităţile. Definiţia lui Zlate este, fireşte, bazată mai mult pe psihologie dec

Marinel a scris:

Pentru a merge mai departe trebuie sa eliminam ambiguităţile. Definiţia lui Zlate este, fireşte, bazată mai mult pe psihologie decît pe filosofie. A înglobat, este adevărat, ambele sensuri, dar prin asta a redus claritatea.

Uite cum văd eu lucrurile: definiţia 1 din DEX este una filosofică. În acest sens, conştiinţa este specific umană şi poate fi considerat substantiv.

Al doilea sens este cu totul diferit. Conştiinţa din "a fi conştient" implică procese psihice primare. Un animal poate fi conştient în acest sens, cum ar fi un cîine care este conştient că tu ai o bucată de salam în mână, dar poate să nu fie dotat cu conştiinţa necesară unei introspecţii. În al doilea sens, cuvîntul "conştiinţă" se referă la un proces sau mai multe procese asociate şi nu este substantiv.

E dreptul fiecaruia sa mearga mai departe sau sa ramana la... 'suprafata constiintei"

Eliminarea ambiguitatilor ramane un deziderat. Ele vor fi eliminate abia cand se va intelege natura constiintei

Deocamdata fapt e ca ea, constiinta, are sensuri multiple iar definirea ei este departe de a fi exhaustiva. Daca guglim un picut putem gasi nenumarate definitii ale constiintei cu care sa umplem paginile acestui forum, insa nu exista pana acum o definitie unanim acceptata a acesteia. In ciuda acestui fapt si, din fericire, ea constituie astazi un obiect de studiu extrem de complex pentru milioane de filosofi, psihologi, psihiatri, neurologi, Daca-i intrebam pe fiecare in parte: "totusi, ce este constiinta?", ne vor raspunde la unison ceva de genul: "constiinta este deocamdata un mister iar cand se va intelege natura constiintei vom avea o definitie de lucru unanim acceptata; pana atunci insa...mai avem de sapat!" .

Pentru a da o definiţie trebuie mai

Corect. Si-ti dau dreptate, asa cum ti-am mai zis. Cu specificatia, insa, ca putem merge mai departe si nu trebuie sa ne impiedicam de ambiguitatile, de altfel inerente oricarui termen complex, care se elimina treptat, pe masura studiului continutului acestuia. In cazul nostru, recte constiinta, ambiguitatile se vor elimina treptat pe masura intelegerii naturii acesteia. Sa nu uitam ca pe la inceputul secolului al XX-lea, odata cu ofensiva puternica a materialismului vulgar si mai ales a behaviorismului, studiul constiintei a intrat intr-un fel de "perioada intunecata" de vreo 50 de ani, constiinta fiind considerata un termen tabu si prea subiectiva ca sa poata fi studiata stiintific si aruncata cel mult in zona metafizicii. Asta ca sa nu mai vorbim despre celalalte notiuni legate de constiinta, anume subconstient, inconstient, inconstient colectiv, care au fost catalogate initial simple speculatii metafizice iar intreaga psihanaliza precum si contributiile lui Jung finnd etichetate drept pseudostiinta. Cam de prin anii '60 insa, pe masura ce psihologia a iesit din "evul mediu behaviorist" intrand in era revolutiei cognitive iar filosofia s-a eliberat de materialismul vulgar, constiinta si-a recastigat locul central, sa zicem asa, in psihologie, filosofie, neurologie. Nu mai este un secret ca astazi cercetarile neurologice studiaza tehnicile budiste de meditatie, rezultatele fiind publicate in reviste stiintifice.

As propune in acest sens un site interesant:

http://consciousness2007.tripod.com/index.htm

Initial a scris:

Accesul si apelul la subconstient

oricine care are ceva de exprimat în această directie.

exersez de câteva zile. Desenez si colorez. Am desenat mere ultimele zile

Aproape devin rotunde, si incep sä semene cu märul pe care-l folosesc ca model.

Ieri am desenat mult. Sora si prietenul meu se uitau la un film, eu desenam entuziasmatä, mere dupä mere...

Ceea ce-mi lipseste momentan este rotunjimea in jurul coditei märului.

Desii nu sunt rele rezultatele pe care le am , totusi stiu cä trebuie sä exersez mult pentru a simtii ce desenez .

Inainte de a adormii, ieri, vedeam dintr-o datä mere in fata ochilor. Ochii i-mi erau inchisi.

Ceea ce m-a uimit era faptul cä vedeam cum un mär incepea sä ia formä. Vedeam cum trebuie sä folosesc creioanele colorate (sau acrylul) pentru a creea rotunjimea in jurul coditei.

Extraordinar de interesant, pur si simplu dintr-un loc al subconstientului meu veneau 'figuri de mere' pe care le puteam studia si pentru a putea inväta subtilitatea necesarä pentru a desena. Ceea ce vedeam erau close-ups, dupä care tot märul, si apoi detalii de cum se poate creea rotunjimea la locurile necesare.

Parcä subconstientul meu mä inväta cum trebuie sä privesc, si cum sä desenez pentru a creea umbrele potrivite, si efectele dorite.

Accesul si apelul la inconstient

Din päcate accesul la subconstient eu nu il fac incä constientä, dar am acces. Aceasta i-mi este foarte clar.

Interesant atunci când esti in stare a face un apel la subconstientul täu constient. Desii acum nu fac aceasta, cred - cä - cu exercitiu v-a fii posibil.

Am citit in trecut cä noi folosim un procent foarte mic al posibilitätilor noastre. Experienta de ieri mi-a fost (din nou) o dovadä a unor calitäti (posibilitäti) pe care nu le folosesc constientä..