Interpus a scris:Accesul si apelul la subconstient
Deschid acest subiect fără a avea un cuv
Accesul si apelul la subconstient
Început de impresie, Mar 22 mai 2012 · 45 răspunsuri · 23.725 vizualizări
stupid_me a scris:Au indienii o vorba de aur: Lucrurile nu se dezvaluie, decat atuncic and esti pregatiti sa le primesti.
Nimic mai adevarat. Prin urmare noi nu trebuie sa ne 'accesam' subconstientul', ci sa ii 'asternem' mediul propice de a se arata. Meditatia de altfel, este o linistire fizica si psihica..si de acolo mediul propice subconstientului, pentru a se desfasura in voie, ca lumina zilei!
In linii mari mi se pare a fi corect ceea ce ai spus. Cu specificatia, insa, ca si aceasta "asternere a mediului propice de a se arata" de care vorbesti, la limita poate fi inteleasa tot ca un fel de accesare in sensul de a face ceva functional sau de a folosi.
Vriies a scris:In linii mari mi se pare a fi corect ceea ce ai spus. Cu specificatia, insa, ca si aceasta "asternere a mediului propice de a se arata" de care vorbesti, la limita poate fi inteleasa tot ca un fel de accesare in sensul de a face ceva functional sau de a folosi.
In orice caz, dupa mine, ceea ce aduce in discutie preopinentul nostru Interpus, adica modul asta de a incerca sa deslusim meandrele subconstientului pornind de la constructia unor verbe pe baza "subconstientului" si de a specula apoi pe marginea acestora este neproductiv si duce pana la urma intr-o fundatura semantica. Este cel putin impropriu sa ne exprimam la genul: "cutare lucru este subconstientizat" sau "noi subconstientizam" sau alte asemenea constructii, pentru ca acest lucru este o fortare semantica si provoaca o serie de confuzii, asa cum bine a remarcat Freud.
Cel mai nimerit, dupa mine, este sa luam deocamdata termenul "subconstient" asa cum l-au impus altii si asa cum a ajuns el la noi, adica sa-l folosim ca fiind un substantiv care desemneaza acel nivel al sistemului psihic al carui continut nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. Apoi sa incercam sa deslusim in ce relatie se afla el cu constientul, apoi sa analizam in ce masura el este implicat in formarea gandurilor, a ideilor si a cunoasterii noastre la modul general.
Vriies a scris:Cel mai nimerit, dupa mine, este sa luam deocamdata termenul "subconstient" asa cum l-au impus altii si asa cum a ajuns el la noi, adica sa-l folosim ca fiind un substantiv care desemneaza acel nivel al sistemului psihic al carui continut nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate.
Da, este o definitie mai buna. Totusi nu se poate trasa limita dintre constient si subconstient. Sunt multe zone gri. Atunci cand gandim, si daca ne oprim doar la nivelul cuvintelor, sunt cuvinte care la un moment dat sunt parte a ideii, sunt cuvinte pe care le accesam usor, legate de aceasta idee, ajutandu-ne sa o dezvoltam, cuvinte pe care le cautam si le accesam mai greu, cuvinte ascunse in memorie, care ne vin in minte in alte situatii, etc. Acelasi lucru se petrece la nivel neuronal - conexiuni active, conexiuni care se formeaza usor, conexiuni uitate. Intre toate acestea nu exista limite nete, ci o trecere continua. De aceea am spus ca notiuni precum constient si subconstient sunt artificiale.
Totusi, din motive practice, pentu explicarea functionarii creierului, putem folosi acesti termeni, dar cu precautie.
Marinel a scris:nu se poate trasa limita dintre constient si subconstient. Sunt multe zone gri.
Eu cred că se poate face o analogie cu un copac mare, cum ar fi un nuc sau un stejar. Pentru noi, privind din exterior, suprafaţa solului reprezintă o limită netă între rădăcină şi trunchi + coroană. Dar pentru copac nu e deloc aşa 
Editat Lun 21 ian 2013 16:02
Marinel a scris:Da, este o definitie mai buna. Totusi nu se poate trasa limita dintre constient si subconstient. Sunt multe zone gri. Atunci cand gandim, si daca ne oprim doar la nivelul cuvintelor, sunt cuvinte care la un moment dat sunt parte a ideii, sunt cuvinte pe care le accesam usor, legate de aceasta idee, ajutandu-ne sa o dezvoltam, cuvinte pe care le cautam si le accesam mai greu, cuvinte ascunse in memorie, care ne vin in minte in alte situatii, etc. Acelasi lucru se petrece la nivel neuronal - conexiuni active, conexiuni care se formeaza usor, conexiuni uitate. Intre toate acestea nu exista limite nete, ci o trecere continua. De aceea am spus ca notiuni precum constient si subconstient sunt artificiale.
Totusi, din motive practice, pentu explicarea functionarii creierului, putem folosi acesti termeni, dar cu precautie.
Sigur ca intre ele nu se poate trasa o limita absolut clara, precum granita dintre România si Bulgaria. E oarecum la fel ca limita dintre nebunie si normalitate...Adica nu poti spune in mod cert: "asta e linia clara dincolo de care se afla "nebunia si dincoace se afla "normalitatea"; intre ele se afla o zona gri si, practic, daca o punem sub lupă, constatam ca limita, de fapt, e un interval sau o zona.
Asa si cu notiunile de constiinta si subconstient...fiecare dintre noi intuim c-am ce-s ele, insa e dificil sa le definim si sa le delimitam.
Totusi, intuitia ne spune ca avem o constiinta si ca, dincolo de aceasta, poate exista un alt "nivel" al fiintei noastre, sa-i spunem asa, care inmagazineaza toate actele, sentimentele si trairile noastre din orice clipa a existentei noastre si al carui continut poate fi "adus" constiintei in anumite circumstante.
harald a scris:Eu cred că se poate face o analogie cu un copac mare, cum ar fi un nuc sau un stejar. Pentru noi, privind din exterior, suprafaţa solului reprezintă o limită netă între rădăcină şi trunchi + coroană. Dar pentru copac nu e deloc aşa
Da, se poate face aceasta analogie si chiar s-a facut, in anumite culturi.
O analogie, poate mai semnificativa, este cea pe care a propus-o chiar Freud...cu un aisberg, in care constientul ar fi partea de deasupra apei, care se vede, iar inconstientul ar fi partea de sub apa, care-i de vreo sapte ori mai mare.
Da' eu ma gandeam ca o analogie si mai buna ar fi cu o insula. In sensul asta constiinta ar fi suprafata insulei, interfata dintre insula si exterior. Dedesubt, pe masura ce ne afundam in sol, se afla zona subconstientului. Sapand foarte adanc, gasim zona inconstientului, pana cand, sapand si mai adanc...gasim zona continentala, comuna tuturor insulelor, care ar fi inconstientul colectiv.
Editat Vin 25 ian 2013 19:19
Vriies a scris:Da, se poate face aceasta analogie si chiar s-a facut, in anumite culturi.
O analogie, poate mai semnificativa, este cea pe care a propus-o chiar Freud...cu un aisberg,
Tot Freud (sau un discipol de-al lui) a comparat munca psihanalistului cu cea a arheologului.
Robinne a scris:Tot Freud (sau un discipol de-al lui) a comparat munca psihanalistului cu cea a arheologului.
Corect! Psihanaliza (cu limitele ei inerente) reprezinta astazi:
-o tehnica de psihoterapie;
-o teorie asupra psihicului;
-o metoda de investigare a profunzimilor psihicului.
Vriies a scris:Asa si cu notiunile de constiinta si subconstient...fiecare dintre noi intuim c-am ce-s ele, insa e dificil sa le definim si sa le delimitam.
Da, e o problema de scara. In natura nu exista de obicei limite nete decat de la o anumita scara in sus. Daca vrei sa observi lucrurile in detaliu apar zone de interferenta, daca vrei doar o privire de ansamblu, poti pierde de vedere amanunte care pot influenta intregul. Este un fel de principiu al nedeterminarii la scara macroscopica. Daca adaugam si teoria haosului, care demonstreaza ca de multe ori modificari infime duc la diferente mari in final si teoria pragurilor, care arata ca uneori modificari mari au efecte mici, iar alteori modificari mici duc la efecte mari, care se pot propaga in cascada, vedem ca lumea reala este imposibil de studiat cu precizie absoluta. Ceea ce se poate face, este cautarea si folosirea informatiilor esentiale pentru o anumita actiune, stiind ca erorile sunt, oricum, posibile.
De aceea aceste delimitari sunt artificiale si ele trebuie facute in functie de scopul urmarit.
Marinel a scris:Da, e o problema de scara. In natura nu exista de obicei limite nete decat de la o anumita scara in sus. Daca vrei sa observi lucrurile in detaliu apar zone de interferenta, daca vrei doar o privire de ansamblu, poti pierde de vedere amanunte care pot influenta intregul. Este un fel de principiu al nedeterminarii la scara macroscopica. Daca adaugam si teoria haosului, care demonstreaza ca de multe ori modificari infime duc la diferente mari in final si teoria pragurilor, care arata ca uneori modificari mari au efecte mici, iar alteori modificari mici duc la efecte mari, care se pot propaga in cascada, vedem ca lumea reala este imposibil de studiat cu precizie absoluta. Ceea ce se poate face, este cautarea si folosirea informatiilor esentiale pentru o anumita actiune, stiind ca erorile sunt, oricum, posibile.
De aceea aceste delimitari sunt artificiale si ele trebuie facute in functie de scopul urmarit.
Pai vad ca suntem de acord in privinta faptului ca nu se pot stabili niste limite absolut clare niste granite de neclinintit intre constient, subconstient, inconstient. Daca ne referim strict la limitele sau granitele dintre aceste notiuni, da, putem afirma ca aceste limite sau granite sunt intr-un anumit sens artificiale (desi cuvantul este oarecum nepotrivit), dar numai in sensul ca ele nu se pot stabili cu absoluta precizie. Deci o exprimare mai potrivita ar fi, dupa mine, "aceste delimitari [recte, dintre constient, subconstient, inconstient] au un oarecare grad de ambiguitate sau echivocitate".
In ceea ce priveste caracterizarea acestori notiuni, in sine, ca fiind artificiale, aici cu siguranta ca nu mai sunt de acord cu tine. 
Ca sa ne referim la constiinta, putem spune ca orice curent filosofic, inclusiv materialismul, accepta constiinta ca atare si o defineste ca fiind "forma cea mai inalta de reflectare psihica a realitatii...". Am lasat punctele de suspensie pentru ca ar urma apoi diferente specifice fiecarui curent in parte, insa baza aici o constituie faptul ca, ea, constiinta este inteleasa ca fiind forma cea mai inalta de reflectare psihica a realitatii.
In psihologie nu mai vorbim...constiinta reprezinta un concept fundamental al acesteia si, in zilele noastre, are un inteles foarte clar fiind considerata un nivel al psihicului alaturi de subconstient si inconstient.
Definitii ale constiintei gasim la greu, insa am evitat pana acum sa dau o definitie a constiintei, pentru ca exista inca vii dezbateri in acest sens si n-are rost sa ne cramponam in analiza rigurozitatii acestor definitii. Insa, daca vrei, o definitie buna in acest sens o gasim chiar la noi, mai exact la Mielu Zlate:
"O forma suprema de organizare psihica prin care se realizeaza integrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care faciliteaza raportarea/adaptarea continua a individului la mediul natural si social." (Zlate, 2000, p.247)
Vriies a scris:Ca sa ne referim la constiinta, putem spune ca orice curent filosofic, inclusiv materialismul, accepta constiinta ca atare si o defineste ca fiind "forma cea mai inalta de reflectare psihica a realitatii...". Definitii ale constiintei gasim la greu, insa am evitat pana acum sa dau o definitie a constiintei, pentru ca exista inca vii dezbateri in acest sens.
Definiţia pe care ai dat-o se referă la primul sens din DEX '98,