Tu esti nemultumita si nesatisfacuta pe alte planuri. Mai intai ocupa-te de aspectele care nu tin de aparenta fizica si restul va veni de la sine. Se pare ca despartirea aceea si singuratatea actuala te-au afectat si continua sa te afecteze mai mult decat iti dai seama, din moment ce ai pierdut momentan gusto de viata, optimismul, energia, vointa. Daca interiorul nu e ok, dpdv fizic putine poti face pentru ca determinarea, disciplina si ambitia sunt printre primele care se duc pe garla.
Mai intai, renunta la ciocolata excesiva sau ce alte dulciuri mai mananci tu, daca le mananci. Daca nu te trage inima sa faci exercitii fizice deocamdata, macar nu mai manca ciocolata. Pasi mici.
Dupa aceea incearca sa fii multumita si sa ai fun in viata de zi cu zi si singura, fara sa fie musai nevoie sa te afli intr-o relatie. Daca ajungi sa-ti bazezi dispozitia pe ce statut ai, e rau. Iesi cu prietenii, distreaza-te, daca cunosti vreun baiat, bine...daca nu, nu...daca iesi numai la o cafea doua, iar bine...daca nu se leaga relatie serioasa, nu se leaga si gata...asa trebuie sa gandesti, ca doar nu ai 50 de ani si disperare ca-ti pleaca trenul relatiilor din gara pentru intotdeauna.
Odata ce vei depasi complet tristetea despartirii de fostul si nu vei sta mereu cu gandul ca nu ai o relatie actualmente, vei avea loc pentru tine insuti, sa te vindeci in interior, dupa care iti va fi mult mai lesne sa te apuci de una si alta.
Nu cauta confort in mancare ca nu-l gasesti. Nu cauta confort si validare neaparat intr-o relatie sau partener, ci mai intai in tine insuti solo.
Problema este ca nu pot sa incep o dieta, nu pot sa fac sport...Ma apuca foamea, ma ia oboseala, ma simt molesita, simt ca nu am vointa, ma ia lenea sa fac miscare...E ca un cerc vicios din care doresc sa ies.
Problema este ca tu esti depresata. Astea sunt semne clisheu de depresie. Crede-ma ca stiu ce spun si te inteleg perfect, cat si cercul vicios despre care vorbesti. Numai tu in mintea ta poti sa-l rupi. Rareori sa functioneze sau sa ajute vreun stimul exterior. Tine de aprecierea, iubirea si cunoasterea de sine, de refuzul de a te autocompatimi, de a irosi timpul in delasare, de a determina cine esti si cat de fericita esti prin intermediul altora.
Data viitoare cand te uiti in oglinda, incearca sa te uiti la cine esti nu la cine te vezi acum. Nu te uita cu mila de sine ci cu furie pe faptul ca te-ai lasat dusa de val. Este mare diferenta intre auto-compatimire si auto-analiza/critica. De multe ori sunt confundate sau facute sinonime.
Da, m-am confruntat cu starile astea prin care treci tu (din alte motive) dar eu cand m-am uitat in oglinda nu m-a apucat tristetea ci furia pe mine insumi si mi-am zis "Gata cu melancolia, e timpul sa ma arunc din nou in viata si sa am fun"...sa ma reintorc la cine am fost si inca stiu ca mai sunt, nu sa deplang caricatura patetica care ma privea inapoi din oglinda.