Amarena a scris:
neah.. asta zic ei. ca sa mai minta pe creduli oleaca.
eu oricum nu ma prea pricep la astea si nici nu prea m-am interesat, fiindca sunt sigur ca pentru mine nu-i nici o speranta. eu mi-am rezervat deja un loc confortabil in iad. :D
_altul a scris:
Asta inseamna, desi sinucigasul nu e altceva decat diavolul in persoana, si nu stie nimic altceva decat sa ucida creatia lui Dumnezeu, in cazul dat pe sine.
Tu te faci ca nu retii datele problemei. Cazul dat era al unui om foarte in varsta, foarte bolnav, care oricum moare in trei-patru luni. Dumnezeul tau i-a pecetluit deja soarta. E doar o chestie de timp. Omul ala decide doar sa iuteasca procesul. Cu ce-l deranjeaza pe Dumnezeu asta?
Diela a scris:
deci, mântuirea apare în timpul vieţii
şi de aici teologii se împart în categorii în funcţie de dilema "mântuirea se pierde sau nu?":
- unii spun nu, indiferent ai face de vreme ce Dumnezeu te-a mântuit o dată, asta nu se mai schimbă, chiar dacă omul mai greşeşte (aşa cum atunci când un copil e neascultător, asta nu înseamnă că părinţii lui nu-l mai iubesc sau îl reneagă)
- alţii spun că se pierde/anulează doar dacă omul se leapădă de credinţă şi gata nu mai vrea să creadă în Dumnezeu, nu există, toată divinitatea şi Biblia sunt o invenţie
- iar alţii spun că se pierde de fiecare când minţi complimentând poza unui user :D şi se recâştigă de fiecare când îţi ceri iertare pt minciună
eu una înclin că varianta a doua e cea mai plauzibilă de vreme ce omul are liber arbitru
si daca omul ala a capatat mantuirea mai inainte? vorbeam de un doctor care a salvat sute de vieti si a alinat durerile multor altora. de ce nu-i iarta dumnezeul cel iertator dorinta lui de a-si alina si propria suferinta? sau nu este un dumnezeu asa de iertator?si, daca nu este asa, de ce-ar mai crede omul ala in el?