Renaissance a scris:
Mai e si faza in care omul are un sistem de idei prin care filtreaza realitatea. Si daca ii spui ceva care nu corespunde cu ceea ce stie deja, va tinde sa ignore ce spui, sau sa il contrazica.
A ignora sau contrazice noutatea necesita mai putin efort decat a analiza noutatea, a o asimila.
E suficient sa nu dai atentie (energia investita e zero) sau sa negi (un NU si gata).
A analiza noutatea, a discerne implicatiile ei, a o potrivi in contextul ideilor mai vechi, a judeca daca merita sau nu incorporata, a critica valoarea ei de adevar, a face loc ideii noi printre cele vechi, a arunca idei vechi la gunoi, iata un consum mare de energie si timp.
Iar unii nu au capacitatea de a se analiza, de a analiza. Ei functioneaza simplu, cu idei simple, desi poate inchegate in mecanisme bizare.
Socrate i-a tot deranjat cu adevarul sau pe atenieni. Ii racaia, ii facea sa gandeasca. Ii obosea. Le schimba mintea. Pana la urma ei au invocat pretextul cu "ne corupe tineretul, ne distruge zeii". De fapt voiau sa scape de omul cu adevarul.
Si au reusit. Cucuta si procesul au fost pentru ei o investire mica de energie: cateva zile de proces funny. De ce sa isi bata ei capul sa se schimbe, cand pot functiona foarte bine si cu idei gresite?
Numai ca plafonarea asta merge si ea o perioada, dupa care ulciorul se sparge.
Plutarh povesteste ca generalul Alcibiade, ucenicul lui Socrate, a fost exilat de atenieni, si chiar vanat de ei.
El trece intr-o zi pe langa pozitiile ateniene de pe plaja, si le atrage atentia ca navele lor sunt asezate foarte prost.
Deci, desi ei au vrut sa il ucida, omul a fost corect si a spus adevarul: aveti grija, dusmanul va va face praf daca veti continua cu pozitia asta riscanta.
Atenienii au ras. De ce sa se schimbe? Era mai usor sa nege.
Alcibiade a plecat. Atenienii au fost invinsi, flota lor a fost distrusa.
Atentie: un ucenic al lui Socrate, deci format de Socrate sa caute adevarul prin analiza, vrea sa salveze Atena, cea care l-a ucis pe Socrate. Adevarul vrea sa salveze pe cei ce dorm. Iar ei refuza. Ca si Ierusalimul cu Iisus!
Deci pe termen lung, adevarul ar fi mai bun, ca rezultate. Dar oamenii obisnuiti nu pot intelege asta. Si sunt prea multi oameni obisnuiti.
Ca sa se produca o mutatie in omenire, ar trebui sa se nasca mai multi oameni care sa poata sa se analizeze. Si sa produca o pondere semnificativa. Insa deocamdata cei ce analizeaza sunt vanati si exilati de catre majoritatea hibernanta.
Si chestia asta se poate vedea peste tot, de cand e lumea lume.
Byron spunea: poti recunoaste omul dotat dupa felul in care toata lumea il uraste, desi intra pentru prima oara in camera, si nimeni nu il cunoaste!
De aia Schopenhauer si Cioran si Huysmans si alti mari oameni au fost mizantropi, iar Iisus a sfarsit nud pe Cruce.